De la aspiraţii la ocupaţii:    Rolul informaţiei în deciziile privind educaţia si    piata muncii în Moldova                      Aprilie 2016                        1    Cuprins    Mulţumiri ...................................................................................................................................................... 3  Lista de acronime ......................................................................................................................................... 4  Sumar executiv ............................................................................................................................................. 5  I. Introducere: Corelarea competenţelor dificilă din cauza  lacunelor în informaţiile privind orientarea  profesională şi piaţa forţei de muncă ..........................................................................................................  8  Provocările cu care se confruntă Moldova la capitolul piaţa forţei de muncă şi competenţe .............. 8  Actualele acţiuni de orientare profesională ..........................................................................................  12  Rolul acestui raport ................................................................................................................................ 14  2. Metodologie: Evaluarea rolului informaţiei în luarea deciziilor în materie de orientare şcolară şi  profesională în Moldova ............................................................................................................................  15  Modul în care sunt luate deciziile în materie de orientare şcolară şi profesională ............................. 15  Sondajul deciziilor privind studiile şi profesiile în Moldova ................................................................. 18  3. Constatări: Sursele de informaţii şi constrângerile asupra deciziilor în materie de orientare şcolară20  Parcursurile educaţionale preferate ......................................................................................................  21  Principalii factori care stau la baza deciziilor în materie de orientare şcolară .................................... 23  Rolul constrângerilor informaţionale ....................................................................................................  29  Sursele de informaţii şi utilitatea acestora ...........................................................................................  33  Evaluarea activităţilor de orientare profesională ...............................................................................  36  4. Implicaţii la nivelul politicilor: învăţarea din experienţa altor ţări ...................................................... 40  Constatările studiului în ceea ce priveşte instituţiile din Moldova ...................................................... 40  Ce poate învăţa Moldova de la alte ţări? ..............................................................................................  52  Referinţe ..................................................................................................................................................... 53  Anexa A: Sistemul de învăţământ în Moldova ..........................................................................................  56  Anexa A: Metodologia de eşantionare ......................................................................................................  59  ...............................................................................................................  63  Anexa C: Randamentul educaţiei      2      Mulţumiri  Acest  raport  a  fost  elaborat  de  o  echipă  condusă  de  Victoria  Levin  şi  Abla  Safir  şi  formată  din  Silvia  Guallar  Artal,  Sara  Johansson  şi  Ana  Maria  Munoz  Boudet,  cu  contribuţii  de  la  Carmen  de  Paz.  Echipa  Analiza  dezvoltării  (Development  Analytics),  condusă  de  Meltem  Aran  şi  formată  din  Zeynep  Baser  şi  Merve Uzunalioglu, a asigurat analiza de fond a discuţiilor focus‐grupurilor.  Sondajul deciziilor privind  studiile şi profesiile în Moldova (Moldova Job and Schooling Decisions Survey)  (SDSPM),  pe  care  se  bazează  principalele  constatări  ale  acestui  raport,  a  fost  elaborat  şi  realizat  de  echipa Băncii Mondiale, formată din Abla Safir (responsabilă de echipă), Ana Maria Munoz Boudet, Silvia  Guallar  Artal  şi  Anna  Olefir.  Instrumentele  de  anchetă  au  beneficiat  de  numeroase  şi  detaliate  comentarii  de  la  reprezentanţii  Ministerului  Educaţiei,  Ministerului  Muncii,  Protecţiei  Sociale şi  Familiei,  precum şi Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.  Suplimentar, instrumentele de anchetă  au  beneficiat  de  comentarii şi  din  partea  Agenţiei  de  Dezvoltare  Austriacă şi  de  la  grupurile  de  reflecţie  (think‐tanks)  din  Moldova:  Institutul  de  Politici  Publice,  ProDidactica  şi  EXPERT‐GRUP.  Finalizarea  instrumentelor  de  anchetă  şi  colectarea  datelor  a  fost  realizată  de  Magenta  Consulting  (Dumitru  Slonovschi şi Irina Batiri).  Echipa  a  beneficiat  de  oportunitatea  de  a  discuta  rezultatele  preliminare  ale  raportului  cu  colegii  de  la  Ministerul  Muncii,  Protecţiei  Sociale  şi  Familiei,  Ministerul  Educaţiei,  şi  Agenţia  Naţională  pentru  Ocuparea  Forţei  de  Muncă  din  Moldova,  precum  şi  cu  cei  de  la  Agenţia  de  Dezvoltare  Austriacă  din  Moldova.  De  asemenea,  echipa  este  recunoscătoare  pentru  comentariile şi  recomandările  utile  primite  de la evaluatorii inter pares Reena Badiani‐Magnusson, Christian Bodewig şi Lars Sondergaard.   Echipa  îşi  exprimă  cu  recunoştinţă  aprecierea  faţă  de  sprijinul  continuu  acordat  de  Tamara  Ursu şi  Anna  Goodman.   Raportul a fost redactat de Anne Grant.     Lucrul  s‐a  desfăşurat  sub  îndrumarea  lui  Qimiao  Fan,  Directorul  de  Ţară  al  Băncii  Mondiale  pentru  Belarus,  Moldova şi  Ucraina,  Alexander  Kremer,  Managerul  de Ţară  al  Băncii  Mondiale  pentru  Moldova,  şi Andrew Mason, Managerul practicii în protecţia socială şi a muncii în Europa şi Asia Centrală.   3      Lista de acronime  ANOFM  Agenţia Naţionala pentru Ocupare a Forţei de Muncă  BEEPS    Studiile Mediul de afaceri şi performanţa întreprinderilor, Banca Mondială (Business       Environment and Enterprise Performance Surveys)  EAC    Europa şi Asia Centrală  FEO    Oficiul federal de angajare în câmpul muncii, Germania   VNB    Venit Naţional Brut  OIM    Organizaţia Internaţională a Muncii  SFM    Sondajul privind forţa de muncă  OPM    Observatorul pieţei muncii  SDSPM    Sondajul deciziilor privind studiile şi profesiile în Moldova   BNS    Biroul Naţional de Statistică  CNPM    Confederaţia Naţională a Patronatelor din Moldova  NEET    În afara unei forme de educaţie, formare sau ocupare  OCDE    Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică  PISA    Program pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor  IDM    Indicatori de dezvoltare mondială    4      Sumar executiv  Provocare:  Rezultatele  nesatisfăcătoare  de  pe  piaţa  forţei  de  muncă  din  Moldova  sunt  parţial  explicate  prin  necorelarea  competenţelor  legate  de  lipsa  unei  orientări  profesionale  sistematice şi  a  lacunelor  în  informaţiile  privind  piaţa  forţei  de  muncă  de  care  elevii/studenţii  au  nevoie  pentru  luarea  deciziilor  în  ceea  ce  priveşte  educaţia  şi  viaţa  profesională.  Cu  o  populaţie  care  îmbătrâneşte  şi  scade  într‐un  ritm  rapid,  precum  şi  cu  rate  înalte  ale  emigrării  legate  de  muncă,  Moldova  trebuie  să  asigure  faptul  că  resursele  de  forţă  de  muncă  de  care  dispune  sunt  utilizate  cât  mai  productiv  posibil.  Însă,  o  mare  parte  a  populaţiei  adulte  din  Moldova  nu  se  află  în  câmpul  muncii,  tranziţia  tinerilor  de  la  studii  la  muncă  este  lentă,  iar  productivitatea  locurilor  de  muncă  existente  este  slabă.  Aceste  probleme  par  să  fie  parţial  datorate  necorelării  competenţelor:  în  2013,  circa  40  procente  din  întreprinderile  din  Moldova  au  menţionat  competenţele  ca  fiind  o  constrângere  majoră  sau  gravă  pentru  dezvoltare,  aceasta  fiind  una  din  cele  mai  mari  rate  dintre  ţările  ECA.  Actualele  practici  de  orientare  profesională  nu  le  oferă  elevilor  şi  studenţilor  din  Moldova  informaţii  adecvate  şi  sistematice  pentru  luarea  deciziilor  în  ceea  ce  priveşte  educaţia şi  viaţa  profesională.  Ajutând  tinerii  să  facă  alegeri  mai  informate  în  ceea  ce  priveşte  educaţia şi  viaţa  procesională  s‐ar  putea  contribui  substanţial  la  îmbunătăţirea  alinierii  educaţiei  cu  pieţele forţei de muncă – o prioritate a Strategiei Moldova 2020.    Metodologie:  Sursele  de  informaţii  şi  constrângerile  informaţionale  din  Moldova  au  fost  evaluate  prin  intermediul  unui  sondaj  cu  aplicarea  metodelor  mixte  al  elevilor  şi  studenţilor  din  întreg  ciclul  de  învăţământ,  precum  şi  a  tinerilor  care  lucrează  şi  care  nu  lucrează.  Raportul  se  axează  pe  lacunele  în  informaţii  privind  costurile  şi  beneficiile  diferitor  parcursuri  educaţionale,  inclusiv  caracteristicile  potenţialului  locului  de  muncă.   Un  astfel  de  deficit  de  informaţii  poate  împiedica  luarea  deciziilor  şi  realizarea  investiţiilor  optime.  Prezentul  raport  mai  analizează şi  sursele  de  informaţii,  în  special  părinţii şi  profesorii,  la  care  apelează  elevii şi  studenţii  care  iau  astfel  de  decizii.  Analiza  din  acest  raport  se  bazează  pe  datele  iniţiale  colectate  prin  intermediul  metodelor  mixte  (cantitative şi  calitative)  în  cadrul  Sondajului  deciziilor  privind  studiile şi  profesiile  în  Moldova  (SDSPM)  pe  parcursul  anului  de  studii  2014‐2015.  Grupul‐ţintă  prioritar  al  SDSPM  constă  din  elevii  claselor  a  9‐a  şi  a  12‐ea  care  se  află  la  etapa  când  urmează  să  ia  decizii  importante  în  ceea  ce  priveşte  educaţia  şi  viaţa  lor  profesională.  De asemenea, în interviurile individuale şi discuţiile în cadrul focus‐grupului au mai fost implicaţi şi  elevii şcolilor  profesionale,  studenţii  din  colegii şi  universităţi,  precum şi  tinerii  în  afara  sistemului  educaţional,  părinţii şi profesorii.   Constatări: Elevii şi studenţii consideră că informaţiile despre piaţa forţei de muncă din Moldova sunt extrem de  importante  pentru  luarea  deciziilor  în  ceea  ce  priveşte  educaţia,  iar  actualele  eforturi  de  a‐i  asigura  cu  aceste  informaţii  ar  putea  fi  extinse  şi  consolidate.  Orientarea  relativ  precoce,  începând  cu  absolvirea  clasei  a  9‐a,  sporeşte  importanţa  furnizării  informaţiilor  relevante şi  corespunzătoare  vârstei  privind  educaţia şi  piaţa  forţei  de  muncă.  Participanţii  la  sondaj  au  raportat  că  oportunităţile  pieţei  forţei  de  muncă  la  care  se  aşteaptă  sunt  esenţiale  pentru  deciziile  lor  în  materie  de  orientare  şcolară.  Totuşi,  sondajul  a  mai  dezvăluit  şi  lacune  autodeclarate  şi  obiective  în  informaţiile  de  care  elevii  şi  studenţii  dispun  cu  privire  la  piaţa  forţei  de  muncă,  sugerând  posibilităţi  de  consolidare  a  serviciilor  de  informare,  care  ar  trebui  să  se  adreseze  nu  doar  la  elevi şi  studenţi,  ci şi  la  reţelele  lor  sociale.   În  special,  părinţii  sunt  principala  sursă  de  informaţii şi  deseori  sunt  factorii  co‐decizionali  în  cazul  elevilor şi  studenţilor  participanţi  la  sondaj,  însă  ei  deseori  se  simt  nepregătiţi  pentru  a  le  da sfaturi copiilor lor. Deşi mulţi elevi şi studenţi se bazează pe Internet pentru orientare, se pare că informaţiile  exacte şi  relevante  nu  ajung  la  toţi  elevii şi  studenţii.  Deosebit  de  important  este  faptul  că  elevii şi  studenţii  cu  părinţi  mai  puţin  instruiţi  demonstrează  cel  mai  mare  deficit  de  informaţii,  ceea  ce  poate  accentua  inegalitatea  de şanse.  Actualele  eforturi  în  materie  de  orientare  profesională  din  RM  nu  sunt  bine  coordonate  sau  puse  în  aplicare: majoritatea respondenţilor au spus că nu au participat la activităţi de orientare profesională, în timp ce  5    numărul  celor  care  cunosc  despre  instrumentele  existente  este  mic.  Elevii şi  studenţii  intervievaţi  consideră  că  activităţile  prin  care  ei  sunt  expuşi  la  piaţa  forţei  de  muncă,  cum  ar  fi  stagiile  de  practică,  sunt  instrumente  foarte utile de orientare profesională.    Implicaţii  la  nivelul  politicilor:  Un  sistem  integrat  de  orientare  profesională  poate  furniza  informaţii  accesibile şi  oportune  copiilor  şi  tinerilor  din  Moldova.  Rezultatele  SDSPM  sugerează  faptul  că  un  sistem  complex  de  orientare  profesională  poate  contribui  la  soluţionarea  deficitului  de  informaţii  constatat.  La  elaborarea  unui  astfel  de  sistem,  factorii  de  decizie  politică  pot  adapta  la  contextul  RM  experienţele  de  politici  internaţionale.    Opţiunile  de  politici  pornesc  de  la  cele  care  sunt  uşor  de  implementat  într‐un  termen  scurt  şi  ajung  la  politici  care necesită mai multe etape de pregătire şi pot fi realizate doar pe termen lung:    Termen  scurt:  Informaţiile  disponibile  cu  privire  la  educaţie  şi  piaţa  forţei  de  muncă  să  sunt  făcute  mai  accesibile, mai  uşor de folosit şi mai relevante, iar instrumentele de orientare profesională existente sunt  redefinite.   o Internetul şi  tehnologiile  mobile  au  un  potenţial  enorm  pentru  furnizarea  oportună  a  informaţiilor  care  să  sprijine  luarea  deciziilor  în  materie  de  orientare şcolară şi  profesională.  Observatoarele  pieţei  muncii,  instituirea  cărora  este  la  moment  examinată  de  Moldova,  pot  simplifica şi  disemina  informaţia  privind  tendinţele  şi  proiecţiile  pieţei  forţei  de  muncă,  făcându‐o  mai  accesibilă  şi  importantă  pentru  elevi  şi  studenţi  şi  consilierii  acestora.  Observatoarele  pieţei  muncii  regionale  din  Polinia  ar  putea  servi  drept  exemplu în acest sens.    o Actualele  activităţi  şcolare  de  orientare  în  carieră  ar  putea  fi  mai  eficiente  prin  includerea  mai  multor  informaţii  despre  tendinţele  pieţei  forţei  de  muncă  din  Moldova;  revizuirea  curriculumului  de  Educaţie  Civică desfăşurată în prezent tocmai oferă această posibilitate.   o Interacţiunea  dintre  elevi/studenţi  şi  potenţialii  angajatori  nu  doar  dezvoltă  competenţele  la  locul  de  muncă,  extinde  reţelele,  dar  mai  poate  contribui  şi  la  facilitatea  procesului  de  căutare  a  unui  loc  de  muncă pe viitor; de asemenea, mai poate fi şi o sursă esenţială de informaţii.   o Târgurile  locurilor  de  muncă  sunt  cele  mai  utile  pentru  elevii şi  studenţii  care  se  apropie  de  momentul  tranziţiei  de  la  studii  la  muncă,  însă  ele  mai  pot  fi  utile şi  ca  surse  de  informaţii  generale  pentru  elevii şi  studenţii care se află la etapa când trebuie să ia o decizie asupra traseului educaţional sau domeniului de  studii. Austria oferă un exemplu interesant de astfel de iniţiative.   o Valoarea  stagiilor  poate  fi  ridicată  prin  asigurarea  unui  mai  bun  control  al  calităţii şi  a  stimulentelor  mai  eficiente,  atât  pentru  elevi/studenţi,  cât  şi  pentru  întreprinderi.  La  unele  universităţi  din  SUA,  stagiile  durează 2‐3 semestre, ceea ce‐i ajută pe studenţi să treacă fără întrerupere de la studii la muncă.     Termen  mediu:  Identificarea  nevoilor  copiilor  şi  tinerilor  şi  asigurarea  lor  şi  familiilor  acestora  cu  informaţii relevante.   o Având  în  vedere  rolul  central  al  alegerilor  în  materie  de  opţiuni  educaţionale  în  clasa  a  9‐a,  asigurarea  din  timp  a  orientării  educaţionale  şi  profesionale  relevante  şi  a  expunerii  la  mediul  de  muncă  este  importantă.  Sistemele  din  Germania,  Austria şi  Elveţia,  unde  activităţile  de  orientare  profesională  încep  de la vârsta de 10 ani, reprezintă referinţe utile pentru Moldova.  o Identificarea  timpurie  a  nevoilor  copiilor  şi  asigurarea  sprijinului  specific  sunt  indispensabile  pentru  reducerea  inegalităţii  orientării  tinerilor  pe  o  anumită  cale  profesională.  În  Regatul  Unit,  mai  multe  iniţiative  combină  serviciile  de  mentorat şi  consiliere  menite  să‐i  ajute  pe  tinerii  din  mediile  vulnerabile  să depăşească barierele din calea accesului la educaţie şi formare.  o Strategiile  creative  pot  contribui  la  asigurarea  accesului  la  servicii  de  orientare  profesională  în  situaţiile  în care resursele umane şi financiare sunt limitate. În Germania, personalul didactic din cadrul şcolii este  sprijinit  de  consilierii  externi.  Pentru  a  asigura  diseminarea  informaţiei  în  regiunile  îndepărtare,  deservirea cărora este dificilă, Germania, Africa de Sud şi alte ţări recurg la centrele mobile.   o Informarea  părinţilor  îi  poate  ajuta  să  le  ofere  sfaturi  mai  eficiente  copiilor  lor  în  materie  de  orientare  şcolară  şi  profesională  şi  poate  contribui  la  reducerea  inegalităţii  în  accesul  la  informaţii.  În  Austria,  6    părinţii  sunt  parte  integrantă  a  sistemului  de  orientare  profesională.  În  Regatul  Unit,  autorităţile şcolare  sunt  mandatate  să  le  furnizeze  părinţilor  informaţii  cu  privire  la  serviciile  disponibile  şi  beneficiile  accesării lor.    Termen  lung:  Dezvoltarea  parteneriatelor  cu  angajatorii şi  crearea  instrumentelor  inovative  de  orientare  profesională.   o Parteneriatele  trebuie  să  accentueze  rolul  angajatorilor.  În  Germania,  angajatorii  joacă  un  rol  semnificativ  în  educaţie  şi  formare.  În  Regatul  Unit,  iniţiativele  nonprofit  conectează  comunitatea  de  afaceri cu şcolile.   o Sistemele  existente  de  informare  privind  piaţa  forţei  de  muncă  pot  fi  ameliorate  cu  ajutorul  instrumentelor  de  auto‐evaluare  şi  orientare  profesională,  precum  şi  a  legăturilor  directe  dintre  elevi/studenţi şi angajatori. Bulgaria, Mexic şi Statele Unite oferă exemple de sisteme online.  Concluzii:  Prin  înlăturarea  constrângerilor  informaţionale,  Guvernul  RM  poate,  la  un  cost  relativ  mic,  să  îmbunătăţească  eficienţa,  precum  şi  echitatea  educaţiei  şi  a  pieţei  forţei  de  muncă.  Un  sistem  eficient  de  orientare  profesională  ar  însemna  un  sistem  susţinut  de  reţele  puternice,  bazat  pe  colaborarea şi  coordonarea  mai  multor  părţi  interesante  şi  cu  accent  pe  expunere  la  mediul  de  lucru  ca  parte  integrantă  a  sistemelor  de  educaţie şi formare.                                7    I.  Introducere:  Corelarea  competenţelor  dificilă  din  cauza    lacunelor  în  informaţiile privind orientarea profesională şi piaţa forţei de muncă  Provocările cu care se confruntă Moldova la capitolul piaţa forţei de muncă şi competenţe  Creşterea  cantitativă  şi  calitativă  a  locurilor  de  muncă  va  fi  esenţială  pentru  reducerea  sărăciei  şi  prosperitatea comună în Moldova. Cu un VNB pe cap de locuitor de 2 560 dolari SUA înregistrat în 2014  şi  cu  circa  13  procente  din  locuitori  care  mai  trăiesc  încă  sub  nivelul  naţional  al  sărăciei,  Republica  Moldova  este  cea  mai  săracă ţară  din  Europa.  Deficitul  de  locuri  de  muncă  bune  este  demonstrat  prin  rata  scăzută  a  ocupării  forţei  de  muncă:  potrivit  Biroului  Naţional  de  Statistică  (BNS),  circa  40  procente  din  adulţii  din  Moldova  lucrează,  comparativ  cu  rata  de  50‐60  procente  înregistrată  în  majoritatea  celorlalte ţări  din  Europa şi  Asia  Centrală  (EAC)  (Arias  et  al.  2014).  Productivitatea  scăzută  a  locurilor  de  muncă disponibile (Figura  1. 1: Rata de ocupare, adulţi 15+, Moldova şi comparatorii, 2014   şi  Sursa:  Elder  et  al.  2015,  Eurostat  2015.)  este  rezultatul  atât  al  numărului  mare  de  locuri  de  muncă  disponibile  în  sectoarele  cu  productivitate  scăzută,  cum  ar  fi  agricultura,  comerţul  şi  turismul  (BNS  2015c),  cât şi  al  incidenţei  relativ  înalte  a  lucrătorilor  nedeclaraţi  (30  procente  din  toţi  angajaţii;   Kupets  şi Safir 2013).  Provocările demografice cu care se confruntă  Moldova fac şi mai  urgentă necesitatea de îmbunătăţire  rezultatelor  pe  piaţa  forţei  de  muncă.  Populaţia  ţării,  care  la  moment  numără  3,5  mln  persoane,  îmbătrâneşte rapid şi se reduce în termeni absoluţi. Presiunile demografice care reduc populaţia aptă de  muncă  în  raport  cu  persoanele  vârstnice  dependente  ameninţă  perspectivele  de  creştere  economică  pe  termen  lung  ale ţării,  precum şi  sustenabilitatea  cheltuielilor  legate  de  îmbătrânirea  populaţiei,  cum  ar  fi,  protecţia  socială  şi  asistenţa  medicală.  Provocările  demografice  datorate  dinamicii  naşterilor  şi  deceselor  sunt  exacerbate  de  ratele  ridicate  ale  emigrării  legate  de  muncă:  în  2013,  180  000  tineri,  cu  vârsta  cuprinsă  între  15‐34  de  ani,  echivalentul  a  jumătate  din  forţa  de  muncă  angajată  a  ţării  din  această  categorie  de  vârstă,  fie  că  lucrau  peste  hotare  sau  se  aflau  în  căutarea  unui  loc  de  muncă  peste  hotare  (BNS  2015c).  Pierderea  lucrătorilor  tineri şi  calificaţi  accentuează  provocările  de  ocupare  a  forţei  de muncă şi productivitate impuse de schimbările demografice. O mai bună utilizare a resurselor umane,  atât din punct de vedere al ratelor mai ridicate de ocupare a forţei de muncă, cât şi a unei productivităţi  mai ridicate a lucrătorilor, ar ajuta la compensarea reducerii populaţiei aptă de muncă.     Deoarece tranziţia de la studii la locul de muncă este lentă, mulţi tineri sunt detaşaţi de piaţa forţei de  muncă.  Cota  tinerilor  care  nu  sunt  încadraţi  profesional şi  nu  urmează  niciun  program  educaţional  sau  de  formare  (NEET,  neither  in  employment  nor  in  education  or  training)  este  ridicată  în  Moldova  (Sursa:  Elder et al. 2015, Eurostat 2015.): în 2012, din  populaţia cu vârsta între 15‐29 de  ani, circa 33  procente din  femei  şi  23  procente  din  bărbaţi  nu  erau  încadraţi  profesional  şi  nu  erau  implicaţi  în  procesul  de  învăţământ;  disparitatea  de  gen  reflectă  responsabilităţile  domestice  ale  femeilor  (Elder  et  al.  2015).  Doar  30  procente  din  persoanele  cu  vârsta  cuprinsă  între  15‐29  de  ani  au  trecut  de  la  studii  la  piaţa  muncii şi erau satisfăcute; 27 procente  erau neangajate în câmpul muncii, erau nemulţumite de locul  de  muncă,  sau  inactive şi  intenţionau  să‐şi  caute  un  loc  de  muncă  mai  târziu.  Restul  erau  fie  studenţi  la  zi  sau  persoane  inactive  fără  intenţia  de  a  intra  pe  piaţa  forţei  de  muncă.  Estimările  Guvernului  RM  sugerează  că  mai  puţin  de  40  procente  din  absolvenţi  sunt  angajaţi  pe  parcursul  primului  an  după  universitate (Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, 2012).     8      Figura  1. 1: Rata de ocupare, adulţi 15+, Moldova şi comparatorii, 2014    Sursa: Indicatori de dezvoltare mondială (IDM), estimări modelate de OIM pentru 2014.    Figura 1. 2: Productivitatea muncii (PIB pe  Figura 1. 3: Adulţi cu vârsta între 15‐29 ani care  persoana angajată), Moldova şi comparatorii,  nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează  2014  niciun program educaţional sau de formare    (NEET), Moldova şi comparatorii, 2012‐2013,    procente  ) 350 0   0 1 =300   a v o250 d l o M ( 200   n o s r e150 p   d e100 y o l p 50 m e   r e 0 p   e R a a a a n a y a s a P n Y i v i r i a i e i u n D i F   n o a n j i g r k n r i G a r , a d l g a a o r e a l v k a i m l b l b e u T m e o U n o o u A r G r B g o R M B e z A e z d A r e e c H a   d M n a   a i n s o B Sursa: IDM.  Sursa: Elder et al. 2015, Eurostat 2015.  Companiile  consideră  că  necorelarea  competenţelor  reprezintă  o  constrângere  majoră  asupra  creării  locurilor  de  muncă  în  Moldova.  Mulţi  lucrători  din  Moldova  nu  sunt  pregătiţi  pentru  piaţa  forţei  de  muncă  de  astăzi.  Studiile  recente  desfăşurate  de  Confederaţia  Naţională  a  Patronatului  din  Moldova  9    (CNPM),  cum  ar  fi  „Constrângeri  majore  asupra  mediului  de  afaceri  din  R.Moldova”  (2013)  şi  „Şapte  obstacole  în  climatul  de  afaceri  din  Republica  Moldova”  (2013),  arată  că  competenţele  reduse  ale  forţei  de  muncă  şi  actualul  sistem  educaţional  şi  de  instruire  reprezintă  o  constrângere  majoră  pentru  dezvoltarea  sectorului  privat  în  Moldova.  Când  au  fost  întrebaţi  în  2013  despre  care  este  cea  mai  mare  constrângere  pentru  a‐şi  dezvolta  afacerile  în  Moldova,  oamenii  de  afaceri  au  indicat  lipsa  forţei  de  muncă  cu  competenţe  adecvate  pe  poziţia  a  treia  după  corupţie şi  instabilitate  politică,1  iar  importanţa  acestui aspect a crescut între timp. Circa 40 procente din întreprinderile din Moldova au indicat deficitul  de  competenţe  ca  fiind  o  constrângere  majoră  sau  gravă  pentru  creştere,  acesta  fiind  unui  din  cele  mai  mari  procentaje  dintre  ţările  EAC  (Error!  Not  a  valid  bookmark  self‐reference.).  Angajatorii  sunt  ferm  convinşi  că  persoanele  nou‐intrate  pe  piaţa  muncii,  fie  că  vin  din  învăţământul  secundar  profesional  sau  secundar  general,  sau  chiar  din  învăţământul  superior,  nu  posedă  competenţele  necesare  pentru  a  fi  lucrători  eficienţi.  În  cadrul  unui  sondaj  la  care  au  participat  managerii  de  resurse  umane  din  55  de  întreprinderi  din  Moldova,  circa  jumătate  din  respondenţi  au  raportat  probleme  la  capitolul  găsirea  personalului.  Majoritatea  consideră  că  principala  problemă  constă  în  discrepanţa  dintre  calificările  lucrătorilor tineri şi competenţele solicitate la locurile de muncă (PNUD 2007).  Figura 1. 4: Procentajul întreprinderilor care raportează competenţele ca fiind o constrângere majoră  sau gravă, Moldova şi comparatorii, 2013    Sursa: BEEPS 2013.  Necorelarea  competenţelor  se  poate  datora  problemelor  din  sistemul  de  învăţământ,  investiţiilor  reduse  în  formarea  la  locul  de  muncă şi  constrângerilor  informaţionale.  Persoanelor  în  căutarea  unui  loc de muncă pot să le lipsească competenţele solicitate de angajatori din mai multe motive:   Sistemele de învăţământ pot să nu încurajeze formarea competenţelor care sunt relevante pentru piaţa forţei de muncă.  pentru piaţa forţei de muncă. Acestea pot să se concentreze pe specializări nerelevante sau pot să nu adapteze programele la  să nu adapteze programele la cererile întreprinderilor şi pieţelor moderne. Într‐adevăr, rezultatele sondajului din cadrul  rezultatele sondajului din cadrul Programului internaţional pentru evaluarea elevilor (PISA) al Organizaţiei pentru Cooperare  Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) desfăşurat în 2010, arată că performanţele obţinute de elevii  performanţele obţinute de elevii de 15 ani din Moldova la citit, matematică şi ştiinţe au fost printre cele mai slabe din                                                               1  Conform rezultatelor Studiului mediului de afaceri şi performanţei întreprinderilor (BEEPS) desfăşurat de Banca  Mondială‐BERD.   10    printre cele mai slabe din regiune (Figura 1. 5: Competenţele de citire/lectură, Moldova şi comparatorii  regionali, 2010   ).  Circa  60  procente  nu  au  competenţele  de  bază  de  citire  şi  matematică,  necesare  pentru  o  participare eficientă şi productivă în societate.2   Companiile  pot  să  nu  perceapă  suficiente  stimulente  pentru  a  spori  productivitatea  lucrătorului  prin intermediul formării la locul de muncă.    În formarea aspiraţiilor şi luării deciziei privind parcursului lor educaţional şi profesional, elevilor  şi  studenţilor  poate  să  le  lipsească  informaţia  şi  orientarea  privind  competenţele  şi  ocupaţiile  solicitate  la  moment  pe  piaţa  forţei  de  muncă,  despre  cât  de  bine  s‐ar  descurca  ei  pe  diferite  parcursuri educaţionale şi profesionale, precum şi despre resursele disponibile care să‐i ajute să‐ şi realizeze scopurile.      Figura 1. 5: Competenţele de citire/lectură, Moldova şi comparatorii regionali, 2010  Sursa: Rezultatele PISA 2010.    Pentru  Moldova,  constrângerile  informaţionale  au  un  rol  deosebit  de  important:  (1)  Deoarece  Moldova încă se află în plină perioadă de tranziţie economică, structura oportunităţilor de  angajare este  în  continuă  schimbare,  ceea  ce  face  dificil  pentru  generaţiile  anterioare  să  ofere  indicaţii  pertinente  pentru  tinerii  din  ziua  de  astăzi.  (2)  Jumătate  din  populaţia  Moldovei  locuieşte  în  zonele  rurale,  unde  accesul  la  informaţie  este  mai  dificil.  (3)  Mulţi  din  emigranţii  moldoveni  lucrează  peste  hotare  la  munci  care  necesită  un  nivel  scăzut  de  competenţe  (Centrul  Politici  Migraţionale  2013),  fapt  care  poate  să  nu  trimită  mesajele  potrivite  următoarei  generaţii  de  lucrători  privind  necesitatea  de  perfecţionare  a  competenţelor  pentru  a  reuşi.  Ajutarea  elevilor  şi  studenţilor  să  ia  decizii  informate  poate  aduce  beneficii semnificative la nivel de persoană cât şi de societate, întrucât ei vor avea astfel posibilitatea să‐                                                              2 Mai există şi inegalităţi considerabile în materie de competenţe ale elevilor în funcţie de contextul socio‐economic  (performanţa este, în special, slabă în zonele rurale) şi diferenţe de gen, în special, la citit.  11    şi  identifice  parcursul  spre  angajarea  în  câmpul  muncii,  prin  facilitarea  concordanţei  dintre  aspiraţii  şi  oportunităţi potenţiale de locuri de muncă.    „Alinierea  sistemului  educaţional  la  necesităţile  pieţei  forţei  de  muncă”  reprezintă  principala  prioritate  a  Strategiei  Moldova  2020,  iar  Guvernul  întreprinde  reforme  menite  să  îmbunătăţească  calitatea  educaţiei  şi  să  reducă  necorelarea  dintre  competenţele  propuse  şi  cele  cerute  pe  piaţa  muncii.  Primul  obiectiv  pe  termen  lung  al  Strategiei  Moldova  2020  este  „Racordarea  sistemului  educaţional  la  cerinţele  pieţei  forţei  de  muncă,  în  scopul  sporirii  productivităţii  forţei  de  muncă  şi  majorării  ratei  de  ocupare  în  economie”  (Cancelaria  de  Stat,  2013).  Pornind  de  la  concluzia  că  necorelarea  competenţelor  are  o  varietate  de  cauze,  Guvernul  întreprinde  acţiuni  pentru  a  îmbunătăţi  calitatea  educaţiei,  construi  un  sistem  de  orientare  profesională  pentru  elevi  şi  spori  calitatea  şi  disponibilitatea  informaţiei  despre  piaţa  forţei  de  muncă.  Prezentul  raport  pune  accentul  pe  ultimele  două obiective.      Actualele acţiuni de orientare profesională    Deşi Republica Moldova dispune de anumite politici şi practici menite să susţină deciziile în materie de  orientare şcolară şi profesională, sistemul de orientare profesională este departe de a fi complex.  Elevii şi studenţii din Moldova se confruntă cu mai multe momente decizionale în timp ce trec prin  sistemul educaţional şi intră pe piaţa forţei de muncă (Error! Not a valid bookmark self‐reference. şi  Caseta 1. 1: Orientarea în sistemul educaţional din Moldova   ).  Curriculumul  de  orientare  profesională  cu  predare  în  cadrul  şcolilor,  serviciile  de  consiliere  şi  informare  extraşcolare şi  interacţiunea  cu  angajatorii  potenţiali  prin  intermediul  stagiilor  vin  să  sprijine  luarea  acestor  decizii.  Totuşi,  lipseşte  o  abordare  integrată  şi  sistematică  care  să    încadreze  toate  nivelurile  şi  instituţiile  de  învăţământ.  Programele  actuale  sunt  de  bază  şi  nu  sunt  integrate  în  mod  corespunzător, iar unele par să nu aibă nicio legătură cu necesităţile reale.    Figura 1. 6: Moldova: Momentele decizionale în procesul de învăţământ  Baccalaureate Decision points Labor  Mar ket   Caseta 1. 1: Orientarea în sistemul educaţional din Moldova   Cele  două  momente  principale  la  care  elevii  din  Moldova  se  confruntă  cu  necesitatea  de  a  lua  o  decizie  importantă  sunt  după  clasa  a  9‐a,  atunci  când  ei  aleg  între  învăţământul  general  (liceu)  sau  profesional  (şcoală profesională sau colegiu), şi după clasa a 12‐ea, când hotărăsc fie de a‐şi continua sau nu studiile  la universitate sau şcoală profesională.    12    Intenţiile  elevilor  după  absolvirea  clasei  a  9‐a  pot  determina  viitoarele  lor  opţiuni  în  materie  de  studii şi  profesie.  Acest  lucru  este  adevărat  în  special  pentru  elevii  care  aleg  să  înveţe  la  o şcoală  profesională,  întrucât oportunităţile de schimba ulterior traseul sunt foarte limitate.    Absolvenţii  clasei  a  12‐ea  pot  să‐şi  continue  studiile  la  universitate,  în  cazul  în  care  trec  examenul  de  Bacalaureat,  sau  se  pot  încadra  în  învăţământul  profesional,  alegând  o  şcoală  profesională  sau  un  colegiu.  În  anul  de  studii  2014‐2015,  din  cele  73,9  procente  de  absolvenţi  care şi‐au  continuat  studiile  după  liceu,  marea  majoritate  (87  procente)  au  ales  studiile  universitare, şi  doar  5  procente  au  mers  la  o  şcoală profesională, iar 8 procente la un colegiu (Biroul Naţional de Statistică, 2015a).   Orientarea  profesională  din  cadrul  şcolii  începe  din  clasa  a  5‐ea  şi  continuă  pentru  elevii  din  învăţământul  general  până  la  universitate.  Curriculumul  din  învăţământul  general  pentru  gimnaziu  (clasele  5‐9)  şi  liceu  (clasele  10‐12)  conţine  module  cu  privire  la  dezvoltarea  personală  şi  orientare  profesională,  care  reprezintă  25%  din  cursurile  de  educaţie  civică.  Orientarea  profesională  mai  este  integrată şi  în  curriculumul  predat  de  diriginte,  inclusiv  subiecte  cum  ar  fi  autogestionarea şi  realizarea  personală.  În  plus,  psihologul  şcolar  este  şi  el  uneori  implicat  în  evaluări  şi  consiliere  privind  cariera  profesională cu elevii. Centrele de consiliere din cadrul Universităţii de Stat din Moldova şi a Universităţii  Tehnice  din  Moldova  sunt  adresate  elevilor  care  doresc  să  urmeze  studiile  la  universitate şi  studenţilor  care  sunt  deja  sunt  admişi,  precum  şi  întreprinderilor  interesate  în  a  oferi  stagii  sau  locuri  de  muncă  pentru  studenţii şi  absolvenţii  universitari.  Aceste  centre  mai  oferă şi  informaţii  privind  piaţa  forţei  de  muncă  şi  despre  tehnicile  de  căutare  a  stagiilor  de  practică  sau  a  unui  loc  permanent  de  muncă  după  absolvire.3  Totuşi,  studenţii  din  colegii  şi  elevii  din  şcolile  profesionale  beneficiază  la  moment  de  orientare  profesională  limitată,  iar  utilitatea  stagiilor  de  practică  poate  fi  îmbunătăţită.  Cu  excepţia  unor  proiecte  ad‐hoc  menţionate  mai  jos,  unica  orientare  profesională  cu  predare  în  clasă  pentru  studenţii  colegiilor şi  elevii şcolilor  profesionale  este  formarea  antreprenorială,  compusă  din  cinci  module  despre  lansarea  unei  afaceri;  în  cazul  în  care  studenţii  doresc  să‐şi  continue  studiile,  sau  aleg  să  se  angajeze  în  câmpul  muncii,  ei  ar  putea,  probabil,  beneficia  de  mai  multă  orientare  care  să  le  faciliteze  aceste  tranziţii.  Deşi  stagiile  sunt  obligatorii  pentru  studenţii  din  universităţi,  colegii  şi  şcoli  profesionale,  organizarea  şi  desfăşurarea  lor  nu  pare  să  fie  un  proces  bine  reglementat  sau  structurat.  Combinaţia  dintre  dificultăţile  de  potrivire,  asigurare  insuficientă  a  calităţii  şi  perioada  scurtă  de  desfăşurare  a  acestora (1‐3 luni) reduc din valoarea stagiilor din punct de vedere al expunerii la piaţa forţei de muncă.4  Servicii  de  informare şi  consiliere  mai  sunt  prestate şi  de  centrele  municipale şi  de  Agenţia  Naţională  pentru  Ocuparea  Forţei  de  Muncă  (birourile  ANOFM5 şi  prin  intermediul  iniţiativelor  ad‐hoc  finanţate  de  partenerii  de  dezvoltare.  Centrele  municipale  pentru  informare  şi  orientare  profesională  le  oferă  elevilor  şi  studenţilor  consiliere  individuală  şi  de  grup,  precum  şi  instruire  în  planificarea  carierei.  De  asemenea,  centrele  oferă  sesiuni  de  consiliere  de  grup şi  instruire  pentru  părinţi  despre  cum  să  sprijine  alegerile  profesionale  ale  tinerilor.  Birourile  regionale  ANOFM  dispun  de  centre  de  resurse,  care,  de  asemenea, oferă servicii de informare şi consiliere. Şi partenerii de dezvoltare externi sprijină iniţiativele  de  orientare  în  carieră.  SYSLAB  a  creat  Centre  de  Dezvoltare  a  Carierei  în  Chişinău  şi  Rezină,  în  cadrul  cărora,  absolvenţii,  şomerii  şi  migranţii  repatriaţi  beneficiază  de  asistenţă  în  dezvoltarea  carierei,  consiliere,  etc.  În  cadrul  şcolilor  profesionale  din  Rîşcani  şi  Ungheni,  CARITAS  a  deschis  unităţi  de  consiliere  profesională  (CEDA  2015).  Proiectul  Reconceptualizarea  orientării  profesionale şi  consilierii  în                                                               3 http://cariera.utm.md/.  4  Din consultările cu reprezentanţii guvernului, Moldova, decembrie 2015.   5 Agenţia Naţionala pentru Ocupare a Forţei de Muncă  13    carieră  (REVOCC),  susţinut  de  Austria,  este  concentrat  la  moment  pe  dezvoltarea  unei  imagini  mai  pozitive  a  învăţământului  profesional,  acordând  asistenţă  Ministerului  Educaţiei  la  revizuirea  curriculumului  de  orientare  profesională şi  crearea  a  trei  centre  de  orientare  profesională  extra‐şcolare  în colaborare cu ANOFM (CEDA 2014).   Deşi  niciunul  din  aceste  programe  nu  a  fost  supus  unei  evaluări  detaliate  din  punct  de  vedere  al  eficienţei  lor,  există  indicii  că  acestea  ar  putea  fi  îmbunătăţite  semnificativ.  Raportul  SABER  de  Dezvoltare  a  forţei  de  muncă  din  2013  a  acordat  un  punctaj  scăzut  politicii  RM  de  acces  la  serviciile  de  orientare  profesională  (Banca  Mondială  2013).  Raportul  CEDA  2015  cu  privire  la  orientarea  profesională  a  colectat  de  la  elevi/studenţi  şi  profesori  date  despre  orientarea  profesională  şi  a  identificat  câteva  probleme,  cum  ar  fi  predarea  în  clasă  a  subiectelor  de  orientare  profesională  pentru  elevii  din  învăţământul  general  (CEDA  2015).  Mai  mult,  se  pare  că  angajatorii  nu  sunt  implicaţi  în  mod  sistematic  în  procesul  de  orientare  profesională şi  informare,  deşi  există  unele  interacţiuni  în  acest  sens,  ele  sunt  mai  degrabă  la  nivel  ad‐hoc.  Potrivit  profesorilor  chestionaţi,  puţine şcoli  sunt  vizitate  de  reprezentanţii  întreprinderilor  care  discută  cu  elevii  claselor  5‐9,  şi  chiar  în  cazul  şcolilor  profesionale,  vizitele  din  partea întreprinderilor sunt rare, iar târgurile de carieră nu sunt organizate cu regularitate şi nici nu sunt  promovate în mod sistematic (CEDA 2015).      Rolul acestui raport  Prezentul  raport  clarifică  sursele  de  informare  şi  evidenţiază  lacunele  din  alegerile  educaţionale  şi  profesionale  în  Moldova,  prezentând  constatările  care  se  bazează  pe  datele  iniţiale  colectate  în  2015.  În  scopul  susţinerii  Guvernului  RM  în  ceea  ce  priveşte  consolidarea  sistemelor  de  orientare  profesională  şi  informare  privind  studiile  şi  locurile  de  muncă,  în  perioada  anului  şcolar  2015,  au  fost  desfăşurate  interviuri  individuale şi  discuţii  în  cadrul  focus‐grupurilor  cu  elevii şi  studenţii  din  învăţământul  secundar  şi  terţiar,  absolvenţii,  părinţii şi  profesorii.  Datele  abordează,  pentru  prima  dată  în  Moldova,  aspecte  ce  ţin  de  modul  în  care  elevii  fac  alegeri,  ce  informaţii  utilizează  în  acest  scop şi  ce  le  lipseşte,  precum şi  asistenţa  pe  care  o  găsesc  utilă.  După  cum  s‐a  remarcat  mai  sus,  una  din  problemele  orientării  profesionale  în  Moldova  constă  în  faptul  că  actorii  din  afara  sistemului  educaţional  sunt  implicaţi  într‐o  măsură  foarte  mică  în  astfel  de  activităţi.  Analizând  sursele  de  informaţii  utilizate  de  elevi  şi  studiind  detaliat  experienţa  internaţională,  acest  raport  evidenţiază  faptul  că  procesul  de  orientare  profesională  implică un număr mare de actori, care depăşesc cu mult hotarele sistemului educaţional.   Restul  raportului  este  structurat  după  cum  urmează:  Secţiunea  2  descrie  metodologia  studiului,  cu  o  vedere de ansamblu a elementelor implicate în alegerile educaţionale şi profesionale şi a datele utilizate  la  evaluarea  rolului  informaţiei  în  Moldova.  Secţiunea  3  prezintă  principalele  rezultate  ale  analizelor  datelor  cantitative  şi  calitative.  Secţiunea  4  analizează  implicaţiile  la  nivelul  politicilor  ale  rezultatelor  studiului  şi  prezintă  exemple  de  informare  şi  orientare  profesionale  sistematică  din  alte  ţări,  care  ar  putea fi utile la elaborarea reformelor în Moldova.              14      2.  Metodologie:  Evaluarea  rolului  informaţiei  în  luarea  deciziilor  în  materie de orientare şcolară şi profesională în Moldova    Modul în care sunt luate deciziile în materie de orientare şcolară şi profesională   Pe  durata  învăţământului,  elevii  şi  studenţii  iau  trei  decizii  referitoare  la  educaţia  lor:  unde  să  studieze,  ce  să  studieze  şi  când  să  finalizeze  studiile.  Parcursurile  educaţionale  într‐o  ţară  determină  lista  opţiunilor  educaţionale  disponibile  elevilor şi  studenţilor  care  se  gândesc  la  unde  să  studieze  –  să  aleagă un traseu educaţional în învăţământul general sau profesional, precum şi instituţia de învăţământ  unde  să  studieze.  Ce  să  studieze  –  domeniul  de  studii  –  este  o  decizie  care  se  formează  de‐a  lungul  creşterii şi  educaţiei  unui  copilul şi  poate  fi  influenţată  atât  de  preferinţe  cât şi  de  câştigurile  aşteptate.  Decizia  cu  privire  la  când  să  finalizeze  studiile  este  în  principal  influenţată  de  alegerea  ocupaţiei  şi  momentul  optim  pentru  intrarea  pe  piaţa  forţei  de  muncă,  dar  mai  poate  fi  determinată şi  de  astfel  de  factori, cum ar fi necesitatea de a genera venit sau de a oferi îngrijire membrilor familiei.    Cadrul  analitic  utilizat  pentru  acest  raport  examinează  principalii  factori  care  stau  în  spatele  deciziilor  în materie de orientare şcolară şi profesională şi principalii actori care intervin în proces. Valoarea unui  anumit  parcurs  profesional  este  determinată  de  preferinţele  şi  percepţiile  individuale  şi  de  oportunităţile  profesionale  disponibile  pe  piaţa  forţei  de  muncă.  Cu  toate  acestea,  factori  externi,  cum  ar  fi  deficitul  de  informaţii,  normele  sociale  restrictive  şi  constrângerile  în  materie  de  creditare,  pot  limita  alegerile  educaţionale  şi  ocupaţionale  deschise  pentru  fiecare  persoană  (Figura  2.1:  Rolul  informaţiei  în  alegerea  traseului  educaţional  ş i  profesional   15    ).  Actori,  alţii  decât  persoana,  de  asemenea,  pot  avea  o  influenţă  considerabilă  asupra  procesului  de  luare a deciziei. Părinţii pot avea un rol determinant în deciziile privind investiţiile în educaţie ale copiilor  lor,  iar  dincolo  de  familie,  reţelele  sociale  ale  semenilor şi  profesorilor,  printre  alţii,  pot  la  fel  influenţa  decizia unui tânăr.     Figura 2.1: Rolul informaţiei în alegerea traseului educaţional şi  profesional     Deciziile  în  materie  de  orientare  şcolară  sunt  formate  de  mai  multe  elemente  care  interacţionează:  costurile  directe  percepute  ale  educaţiei,  aptitudinile  şi  preferinţele  percepute  ale  studentului/elevului, şi  beneficiile  finale  percepute.  Aptitudinea  percepută şi  randamentul  preconizat  afectează  atât  beneficiile  cât şi  costurile  educaţiei  (Manski  1993).  Percepţiile  indivizilor  asupra  propriilor  aptitudini  sunt  formate  de  experienţa  personală şi  contextual  social,  fiind  deseori  mediate  de  profesori,  familie  şi  semeni  (Bandura  et  al.  2001).  Întrucât  este  dificil  de  colectat  informaţii  exacte  privind  aptitudinile,  acestea  pot  fi  supraestimate  (Stinebrickner şi  Stinebrickner  2014)  sau  subestimate,  în  baza  normelor  sociale  şi  nivelul  veniturilor  (Ray  2006).  Preferinţele  şi  interesele  individuale,  cum  ar  fi  satisfacţia de la anumite cursuri, de asemenea, afectează parcursurile educaţionale şi deciziile în materie  de orientare profesională (Wiswall şi Zafar 2015; Beffy et al. 2012).   Deficitul  de    informaţii  privind  beneficiile  şi  costurile  parcursurilor  educaţionale,  deseori,  fac  imposibilă  luarea  deciziilor şi  efectuarea  investiţiilor  optime.  Când  informaţiile  exacte  privind  costurile  şi  beneficiile  educaţiei,  inclusiv  oportunităţile  de  carieră  la  diferite  niveluri  de  studii,  sunt  disponibile,  persoanele  pot  compara  parcursuri  profesionale  alternative  şi  pot  alege  investiţia  optimă  în  educaţie.  Totuşi,  dacă,  de  exemplu,  informaţia  privind  diferenţele  de  salarii  la  locul  de  muncă  este  dificilă  de  16    obţinut,  elevii/studenţii  pot  subestima  beneficiile  unui  anumit  nivel  de  formare  sau  să  nu ţintă  cont  de  perspectivele  pieţei  forţei  de  muncă  atunci  când  aleg  domeniul  şi  profesia  ulterioară.  În  plus,  elevii  şi  studenţii  pot  să  nu  aibă  acces  la  informaţii  utile  privind  asistenţa  financiară  pentru  studii.  Intervenţiile  care  abordează  deficitul  de  informaţii  privind  randamentul  educaţiei  s‐au  dovedit  eficace  în  alte  ţări,  ajutând studenţii să ia decizii  mai informate şi mai  eficiente (Caseta 2. 1:  Rolul  informaţiei în deciziile în  materie de orientare şcolară  ).    Caseta 2. 1: Rolul informaţiei în deciziile în materie de orientare şcolară  Informaţiile  exacte  despre  randamentul  pieţei  forţei  de  muncă  sunt  esenţiale  pentru  deciziile  privind  investiţiile  în  educaţie.  După  cum  menţionează  Gary  Becker  (1962)  în  articolul  său  fundamental,  un  individ  care  ia  o  decizie  privind  educaţia,  analizează  beneficiile  scontate  ale  unui  anumit  parcurs  din  punct de vedere al câştigurilor sporite1 şi le compară cu costurile obţinerii acelor studii, atât directe (cum  ar fi taxele de studii, manualele şi alte  cheltuieli) şi indirecte (cum ar fi câştigurile la care renunţă pentru  studiile  cu  program  de  zi).  Acest  model  de  bază  de  investiţii  în  capitalul  uman  presupune  că  indivizii  dispun de informaţii exacte despre costurile şi beneficiile educaţiei.    Totuşi,  ipoteza  informării  perfecte  cu  privire  la  randamentul  educaţiei  deseori  nu  este  valabilă.  În  timp  ce  studenţii  din  Statele  Unite  par  să  fie  relativ  bine  informaţi  privind  randamentul  studiilor  superioare  (Smith şi Powell 1990, Avery şi Kane 2004, Rousse 2004), elevii  din învăţământul secundar  din Republica  Dominicană  şi  Mexic  subestimează  considerabil  randamentul  educaţiei  din  punct  de  vedere  al  câştigurilor  (Jensen  2010,  Avitabile şi  de  Hoyos  2015).  Chiar şi  în  SUA,  au  ieşit  la  iveală  percepţii  greşite  semnificative  în  privinţa  diferenţelor  de  salarizare  a  absolvenţilor  cu  diferite  domenii  de  specializare;  autorii  sugerează  că  7,8  procente  din  studenţi  şi‐ar  schimba  probabil  domeniul  de  specializare  dacă  aceste  percepţii  greşite  ar  fi  fost  corectate  (Arcidiacono,  Hotz, şi  Kang  2012).  În  plus,  informaţia  privind  modul  de  reducere  a  costurilor  educaţiei  poate  să  nu  fie  disponibilă:  în  Chile,  40  procente  din  elevii  claselor a 8‐a „nu ştiu cum să achite pentru studiile” după liceu (Dinkelman şi Martinez 2014).   Noutatea  bună  este  că  există  dovezi  că  o  mai  bună  informare  poate  îmbunătăţi  nivelul  de  studii.  Când  Jensen  (2010)  le‐a  oferit  câtorva  elevi/studenţi  din  Republica  Dominicană  informaţii  exacte  cu  privire  la  randamentul  pieţei  forţei  de  muncă,  ei  au  reuşit  un  parcurs  educaţional  semnificativ  mai  bun,  obţinând  mai  multe  studii,  în  următorii  patru  ani,  comparativ  cu  studenţii  care  nu  au  beneficiat  de  astfel  de  informaţii.  Wiswall şi  Zafar  (2015)  le‐au  oferit  studenţilor  (universitate)  din  SUA  informaţii  obiective  cu  privire  la  rezultatele  scontate  ale  pieţei  forţei  de  muncă  pentru  diferite  domenii  de  specializare;  ei  au  constatat că convingerile studenţilor s‐au ajustat la informaţia respectivă, acest fapt având un impact pe  termen  lung  şi  o  creştere  semnificativă  a  bunăstării.  După  ce  le‐a  prezentat  unor  elevi  din  Chilie  informaţii despre asistenţa financiară disponibilă, Dinkelman şi Martinez (2013) au remarcat în grupul de  control o reducere a absenteismului şcolar şi o sporire a înscrierii la liceul de pregătire.    Accesul  la  informaţii  exacte  este  deseori  mai  dificil  pentru  persoanele  din  mediile  dezavantajate  din  cauza  reţelelor  de  informare  mai  puţin  dezvoltate  (Schneider  et  al.  1997),  iar  aceste  experimente  cu  informaţiile  demonstrează  faptul  că  axarea  pe  furnizarea  informaţiilor  obiective şi  oportune  poate  spori  nu  doar  eficienţa  alegerilor  educaţionale  şi  profesionale,  dar  şi  imparţialitatea  acestora,    asigurând  echitatea conştientizării informaţiilor privind costurile şi beneficiile educaţiei.  1 Deşi  beneficiile  educaţiei  pot  include  randamentul  pieţei  matrimoniale  (returns  on  the  marriage  market)  (e.g.,  Chiappori,  Iyigun, şi Weiss 2006), acestea depăşesc sfera de aplicare a prezentului raport.    17    În afara informaţiilor, potenţialele limitări de pe lista deciziilor educaţionale şi profesionale mai includ  şi  normele  sociale  restrictive şi  constrângerile  în  materie  de  creditare.  Normele  sociale  pot  descuraja  anumite  grupuri  chiar  de  a‐şi  forma  anumite  aspiraţii  profesionale.  De  exemplu,  dacă  aşteptările  faţă  de  fete  sunt  ca  acestea  să  nu‐şi  continue  studiile  după  nivelurile  de  bază,  sau  să  nu  facă  alegeri  în  materie  de  studii,  care  presupune  plecarea  lor  departe  de  casă,  atunci  aceste  aşteptări  le  vor  limita  numaidecât  aspiraţiile  şi  oportunităţile.  Convingerile  normative  mai  pot  duce  şi  la  segregarea  ocupaţională  după  criterii  de  gen,  care  însă  este  ridicată  în  ţările  din  Europa  (Burchell  et  al.  2014).  Factori  cum  ar  fi  autopercepţia,  încrederea  în  sine şi  disponibilitatea  modelelor  de  rol  feminine  sunt  interiorizate  de  fete  şi  femei  pe  tot  parcursul  vieţii  lor  (Banca  Mondială  2011).  În  plus,  chiar şi  cu  informaţia  perfectă  privind  randamentul  educaţiei  disponibilă,  elevii/studenţii  pot  să  nu‐şi  permită  parcursul  preferat  dacă  nu  pot  garanta  împrumuturile  pentru  studii  cu  viitoarele  câştiguri  preconizate.  În  rezultat,  ei  pot  fi  nevoiţi  să  aleagă şcoli  unde  studiile  sunt  mai  ieftine,  sau  studii  cu  o  durată  mai  scurtă, şcoli  mai  aproape  de  casă  sau  vocaţii  care  le  permit  să  combine  munca  cu  studiile  (Osman  2014).  În  sfârşit,  percepţiile  despre  calitatea educaţiei disponibile pot forma preferinţele profesionale şi afecta oportunităţile de carieră.   Deciziile  în  materie  de şcolarizare  sunt  luate  cu  ajutorul  reţelei  de  informaţii  a  copilului,  unde  părinţii  au  cea  mai  mare  influenţă.  Deşi  în  modelul  capitalului  uman  de  bază,  indivizii  sunt  cei  care  iau  decizii  privind propriul lor parcurs educaţional şi viitoarea ocupaţie, în realitate, întreaga reţea socială participă  la  luarea  acestor  decizii.  Părinţii  stau  la  baza  acestei  reţele  sociale  şi  de  informaţii.  Ei  pot  filtra  informaţiile  care  ajung  la  copil,  consolida  normele  sociale,  sau  transmite  semnale  despre  capacitatea  copilului în anumite domenii. Mai mult, părinţii deseori sunt cei care deţin autoritatea supremă în luarea  deciziilor  privind  alocarea  cheltuielilor  familiei,  inclusiv  privind  investiţiile  în  educaţia  copilului.  Într‐ adevăr,  multe  experienţe  informaţionale  sunt  îndreptate  direct  către  părinţi  sau  facilitate  prin  intermediul  şedinţelor  părinte‐profesor  la  şcoală,  ambele  având  un  impact  semnificativ  în  ceea  ce  priveşte  investiţiile  în  educaţie  şi  nivelul  de  studii  (Nguyen  2008,  Dizon‐Ross  2014,  Goux,  Gurgand,  şi  Maurin 2014, şi Cerdan‐Infantes şi Filmer 2015).  Profesorii şi semenii, de asemenea, pot exercita influenţă asupra tânărului care ia decizii în materie de  orientare şcolară şi  profesională.  Pe  lângă  părinţi, şi  profesorii  de  la şcoală  pot  avea  un  rol  de  filtru  în  ceea  ce  priveşte  interpretarea  şi  relevanţa  informaţiei  transmise.  Spre  exemplu,  preferinţele  profesorilor,  manifestate  prin  diferenţele  de  atenţie,  interacţiune,  disciplină  şi  apreciere  faţă  de  elevii  lor,  pot  afecta  percepţiile  unui  elev  asupra  capacităţilor  sale  (DeJaeghere  şi  Wiger  2013).  Prietenii  şi  semenii  pot  modela  alegerile  în  materie  de şcolarizare şi  profesionale,  în  special,  datorită    prevalenţei  ridicate a comportamentelor conformist la vârsta adultă (DeGiorgi, Pellizzari, şi Redaelli 2009).   Raportul  de  axează  pe  sursele  de  informaţii  şi  deficitul  de  informaţii,  precum  şi  politicile  de  soluţionare a acestora. Recunoscând faptul că deciziile în materie de orientare şcolară şi profesională au  mai  multe  dimensiuni,  raportul  se  axează  în  mod  specific  asupra  decalajelor  care  pot  fi  evitate  cu  o  mai  bună  informare  despre  piaţa  forţei  de  muncă şi  orientare  profesională.  De  asemenea,  raportul  se  referă  la  alegerile  făcute  de  copii  şi  tineri,  deşi  necorelarea  competenţelor  poate  şi  ar  trebui  abordată  prin  intermediul  învăţării  de‐a  lungul  vieţii  şi  dezvoltării  competenţelor  pentru  lucrătorii  deja  încadraţi  în  piaţa  forţei  de  muncă,  în  special  în  ţări  precum  Moldova,  unde  forţa  de  muncă  îmbătrâneşte  şi  se  reduce.  Pentru  a  face  alegeri  informate,  copiii şi  tinerii  au  nevoie  de  orientare şi  informaţii  în  mai  multe  domenii:  (1)  gama  de  opţiuni  educaţionale  şi  profesionale  care  le  stau  la  dispoziţie;  (2)  care  sunt  opţiunile  care  pot  garanta  o  slujbă  satisfăcătoare;  (3)  o  evaluarea  obiectivă  a  înclinaţiilor şi  capacităţilor  lor;  (4)  parcursurile  educaţionale  care  pot  duce  la  o  anumită  carieră;  (5)  calitatea  diferitor  opţiuni  în  materie  de  educaţie  şi  de  formare  (instituţiile  cele  mai  competente  pentru  a‐I  ajuta  să‐şi  realizeze  aspiraţiile);  (6)  costurile  aferente  diferitor  opţiuni; şi  (7)  opţiunile  pentru  finanţarea  educaţiei.  Acest  tip  de informaţii ar putea să facă parte dintr‐un sistem de orientare profesională amplu pentru Moldova.     18      Sondajul deciziilor privind studiile şi profesiile în Moldova  Analiza din acest raport se bazează pe datele colectate în cadrul Sondajului deciziilor privind studiile şi  profesiile  în  Moldova  (SDSPM)  pe  parcursul  anului  de  studii  2015.  Intenţia  sondajului  a  fost  de  a  înţelege  modul  în  care  persoanele  iau  decizii  în  materie  de  orientare  profesională şi şcolară ‐  cine  ia şi  modelează  aceste  decizii,  care  sunt  factorii  luaţi  în  considerare, şi  ce  informaţii  sunt  utile  pentru  luarea  deciziilor.  În  cadrul  sondajului  au  fost  aplicate  metodele  interviului  individual,  cât şi  interviul  cu  focus‐ grupul. Informaţia colectată în rezultatul interviurilor poate fi clasată în patru grupuri principale: context  socioeconomic,  informaţii  privind  educaţia  şi  piaţa  forţei  de  muncă,  pregătirea  pentru  şi  cunoştinţe  despre  piaţa  forţei  de  muncă,  şi  sursele  de  informaţii.  Datele  calitative  obţinute  în  cadrul  focus‐ grupurilor  au  permis  colectarea  datelor  prin  întrebări  deschise;  intenţia  a  fost  de  a  înţelege  procesul  de  gândire din spatele răspunsurilor participantului, de a explora parcursurilor specifice în procesul de luare  a  deciziei şi  de  a  cerceta  detaliat  informaţia  necesară şi  alţi  factori  care  influenţează  procesul  de  luare  a  deciziilor la diferite etape.    Focus‐grupul  primar  al  SDSPM  au  fost  elevii  claselor  a  9‐a  şi  a  12‐ea,  care  urmează  în  curând  să  ia  decizii  importante  în  materie  de  orientare şcolară şi  profesională;  răspunsurile  lor  au  fost  completate  de  perspectivele  studenţilor  din  şcolile  profesionale,  colegii  şi  universităţi,  a  tinerilor  în  afara  sistemului  de  educaţie,  părinţilor şi  profesorilor.  Anume  în  clasele  a  9‐a şi  a  12‐ea  elevii  din  Moldova  hotărăsc  dacă  să‐şi  continue  studiile  în  învăţământul  general  sau  să  meargă  pe  calea  învăţământului  profesional (Caseta 1. 1: Orientarea în sistemul educaţional din Moldova   ),  prin  urmare,  aceste  două  grupuri  domină  datele  interviului  individual  din  cadrul  SDSPM  (Error!  Not  a  valid  bookmark  self‐reference.).  Studenţii  din  instituţiile  de  învăţământ  profesional  post‐secundar şi  de  învăţământ  terţiar,  precum şi  tinerii  în  afara  sistemului  educaţional,  au  fost  intervievaţi  pentru  a  capta  perspectivele  celor  care  deja  au  luat  cele  mai  importante  decizii  în  materie  de  orientare şcolară şi  de  a  înţelege  legătura  dintre  deciziile  în  materie  de  orientare şcolară şi  rezultatele  pieţei  forţei  de  muncă.  În  final,  informaţiile  obţinute  în  rezultatul  interviurilor  au  fost  completate  cu  discuţiile  în  cadrul  focus‐ grupurilor  cu  părinţii  şi  profesorii  la  diferite  niveluri  de  învăţământ.  Din  cauza  limitărilor  de  cost,  eşantionul  participanţilor  la  sondaj  nu  este  suficient  de  mare  pentru  a  fi  reprezentativ  pentru  populaţia  vizată  din  Moldova.  Cu  toate  acestea,  eşantionarea  pentru  SDSPM  a  încercat  să  acopere  variaţiile  din  comunităţile  urbane  şi  rurale  şi  diferite  contexte  socioeconomice;  selectarea  respondenţilor  a  fost  aleatorie acolo unde acest lucru a fost posibil din punct de vedere tehnic (a se vedea Anexa B pentru mai  multă informaţie despre eşantionare).           Tabelul 2.1: Sinteza eşantionului  Numărul de   Numărul de  Comunităţi  respondenţi  Tipul grupului   Focus‐ Focus‐ Interviuri  Interviuri  grupuri  grupuri  Elevii claselor a 9‐a  3  304  26  23  Elevii claselor a 12‐ea  3  306  24  19    Elevii şcolilor profesionale  4  95  31  24  Studenţii din colegii  3  103  Studenţii din universităţi  3  3  102  25  Tinerii  în  afara  sistemului  educaţional,  care  sunt  şomeri  sau  sunt  implicaţi  în  munci  22  3  203  21  ocazionale  Tinerii în afara sistemului educaţional, care  au finalizat tranziţia spre piaţa forţei de  Niciunul  22  0  14  muncă  Părinţii elevilor claselor a 9‐a şi a 12‐ea  Niciunul  2  0  16  Părinţii elevilor şcolilor profesionale  Niciunul  1  0  7  Profesorii elevilor claselor a 9‐a şi a 12‐ea  Niciunul  2  0  16  1  2 grupuri au inclus atât elevi din şcolile profesionale, cât şi studenţi din colegii, iar 1 grup a inclus doar  elevi ai şcolilor profesionale.   2  1 grup a inclus atât absolvenţi ai şcolilor profesionale, cât şi absolvenţi ai colegiilor, iar 1 grup a inclus  doar absolvenţi de universitate.     3. Constatări: Sursele de informaţii şi constrângerile asupra deciziilor în  materie de orientare şcolară  Această  secţiune  prezintă  constatările  în  baza  Sondajului  deciziilor  privind  studiile  şi  profesiile  în  Moldova  (SDSPM)  care  abordează  următoarele  întrebări:  (1)  Care  opţiuni  educaţionale şi  profesionale  sunt  considerate  atractive  de  către  tinerii  din  Moldova?  (2)  În  ce  măsură  informaţia  privind  oportunităţile  pieţei  forţei  de  muncă  contează  în  formarea  preferinţelor şi,  respectiv,  în  luarea  deciziilor  finale?  (3)  Care  este  dimensiunea  constrângerilor  informaţionale,  dacă  există?  (4)  Care  sunt  sursele  de  informaţii  pe  care  se  bazează  elevii  şi  le  găsesc  utile?  Sinteza  principalele  concluzii  ale  analizei  este  prezentată mai jos:   Pentru  elevii  claselor  a  9‐a  din  Moldova,  în  special,  băieţii,  învăţământul  profesional  este  la  fel  de preferat ca şi învăţământul general.    Majoritatea elevilor doresc să‐şi continue studiile după învăţământul secundar, tinerele fiind mai  predispuse să‐şi amâne intrarea pe piaţa forţei de muncă.    Mulţi  elevi/studenţi  nu‐şi  formează  aspiraţii  profesionale  clare  nici  după  ce  au  luat  deciziile  în  materie  de  orientare şcolară,  probabil  din  cauza  informaţiei  insuficiente  privind  piaţa  forţei  de  muncă.    Deşi  viitoarele  oportunităţi  ale  pieţei  forţei  de  muncă  reprezintă  un  factor  principal  pentru  deciziile  în  materie  de  orientare  şcolară,  există  dovezi  în  privinţa  deficitului  comunicat  de  informaţii şi lacune în informaţii obiective cu privire la oportunităţile şi limitările diferitor opţiuni  de orientare şcolară şi randamentul unei anumite alegeri educaţională.    Diferenţele  de  gen  în  aspiraţii  în  ceea  ce  priveşte  învăţământul  profesional  sau  general  şi  domeniile  preferate  de  studii  pot  perpetua  segregarea  ocupaţională  existentă  pe  piaţa  forţei  de  muncă.    Îndrumarea  părinţilor    este  foarte  importantă  pentru  alegerile  făcute  de  elevi/studenţi,  în  special,  la  o  vârstă  tânără,  însă  părinţii  deseori  nu  sunt  pregătiţi  să‐şi  orienteze  copiii  în  luarea  deciziilor privind educaţia şi viaţa profesională.  20     Deşi  mulţi  se  bazează  pe  Internet  pentru  îndrumare,  se  pare  că  informaţiile  exacte şi  relevante  nu ajung la toţi elevii şi studenţii şi la reţelele lor de informaţii.     Elevii/studenţii  cu  părinţi  mai  puţin  instruiţi  demonstrează  cel  mai  mare  deficit  de  informaţii,  ceea ce poate accentua inegalitatea de şanse.     Actualelor eforturi de orientare profesionale ale RM le lipseşte coordonarea şi nu sunt bine puse  în  aplicare:  majoritatea  respondenţilor  au  spus  că  nu  au  participat  la  activităţi  de  orientare  profesională, în timp ce numărul celor care cunosc despre instrumentele existente este mic.     Elevii  şi  studenţii  intervievaţi  consideră  că  activităţile  care  oferă  informaţii  practice  prin  intermediul  expunerii  la  piaţa  forţei  de  muncă,  cum  ar  fi  stagiile,  sunt  instrumente  foarte  utile  de orientare profesională.     Parcursurile educaţionale preferate  Contrar dovezilor empirice, învăţământul profesional este la fel de preferat ca şi învăţământul general  printre  elevii  din  Moldova,  deşi  ei  sunt  mai  mult  interesaţi  de  studiile  în  colegii  decât  în  şcolile  profesionale.  Circa  32  procente  din  elevii  claselor  a  9‐a  din  Moldova  doresc  să‐şi  continue  studiile  în  învăţământul general, iar 36 procente – în învăţământul profesional, deşi doar 13 procente aspiră să facă  acest  lucru  într‐o  şcoală  profesională  (Figura  3.  1:  Aspiraţiile  elevilor  după  clasele  a  9‐a  şi  a  12‐ea,  procente).  Există  o  diferență  clară  de  gen:  43  procente  din  băieții  din  clasele  a  9‐a  sunt  interesați  de  învățământul profesional, în timp ce în rândul fetelor, doar 30 procente sunt interesate.  Studiile  universitare  sunt  foarte  atractive,  în  special  în  rândul  femeilor.  Din  liceenii  claselor  a  12‐ea,  aproape  jumătate  (42  procente  bărbaţi  şi  49  procente  femei)  doresc  să‐şi  continue  studiile  la  o  universitate  din  Moldova,  iar  alte  33  procente  sunt  interesaţi  în  a‐şi  continua  studiile  peste  hotare;  doar  7  procente  din  bărbaţi  şi  3  procente  din  femei  doresc  să  intre  pe  piaţa  forţei  de  muncă  imediat  după  absolvire  (Figura  3.  1:  Aspiraţiile  elevilor  după  clasele  a  9‐a  şi  a  12‐ea,  procente).  Mai  mult,  în  pofida  faptului  că  deja  au  obţinut  calificări  profesionale,  marea  majoritate  a  studenţilor  de  colegiu  intervievaţi  (74  procente  din  bărbaţi şi  82  procente  din  femei),  de  asemenea,  au  raportat  că‐şi  doresc  să  meargă  la  universitate.  Chiar  printre  elevii  şcolilor  profesionale,  aproape  jumătate  (44  procente  din  bărbaţi  şi  48  procente  din  femei)  au  raportat  că  doresc  să‐şi  continue  studiile  după  absolvirea şcolii.  Numărul  relativ  mai  mare  de  femei  care  doresc  să‐şi  continue  studiile  a  fost  mai  evident  în  cazul  studenţilor  universitari  din  ultimul  an  al  primului  ciclu  de  studii  universitare:  48  procente  de  femei,  şi  doar  28  procente  de  bărbaţi s‐au arătat interesaţi în a‐şi continua studiile.     21    Figura 3. 1: Aspiraţiile elevilor după clasele a 9‐a şi a 12‐ea, procente  36%   Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014/2015.    Studenţii  chestionaţi  consideră  emigrarea  în  scop  de  studii,  un  fenomen  obişnuit  în  Moldova,  o  perspectivă  atractivă.  Chiar  din  clasa  a  9‐a,  13  procente  din  elevii  chestionaţi  au  arătat  că  doresc  să  studieze  peste  hotare,  acest  procentaj  fiind  în  creştere  în  rândurile  celor  care  intenţionează  să  studieze  la  universitate:  unul  din  trei  liceeni  participanţi  la  sondaj  (28  procente  din  tineri  şi  36  procente  din  tinere)  doresc  să‐şi  continue  studiile  peste  hotare.  Rezultatul  discuţiilor  din  cadrul  focus‐grupurilor  sugerează  că  această  atractivitate  se  datorează  unei  game  mai  variate  de  opţiuni  din  punct  de  vedere  al  calităţii  studiilor  universitare,  acces  mai  facil  la  universitate  (în  special,  având  în  vedere  cerinţele  din  Moldova  legate  de  susţinerea  examenului  de  bacalaureat), şi  studii  mai  accesibile  financiar.  După  cum  ne‐a explicat o studentă la colegiu din mediul urban, unii elevi hotărăsc să plece în România după clasa a  9‐a pentru a‐şi spori şansele de a fi înscrişi la o universitate şi de a frecventa o instituţie mai prestigioasă:   „Cunosc persoane care au  ales să studieze la liceele din România, deoarece este mai uşor apoi să intri  la  o  universitate,  comparativ  cu  cei  din  noi  care  absolvesc  liceul  în  Moldova.  În  plus,  universităţile  din  România sunt recunoscute în Europa”.  Aspiraţiile  educaţionale  relevă  o  insuficienţă  de  informaţii  cu  privire  la  oportunităţile  şi  limitările  diferitor  parcursuri  educaţionale.  În  teorie,  studenţii  de  la  colegiu  pot  fi  admişi  la  universitate  în  baza  rezultatelor  examenului  de  bacalaureat;  dar,  în  realitate,  doar  o  treime  din  studenţii  de  la  colegiu  care  susţin  examenul  de  bacalaureat  obţin  rezultate  pozitive,  comparativ  cu  64  procente  din  absolvenţii  de  licee  (Ministerul  Educaţiei  2015),  ceea  ce  sugerează  că  aspiraţiile  universitate  ale  multor  studenţi  de  la  colegiu  pot  rămâne  nerealizate.6  Situaţia  este şi  mai  dificilă  pentru  elevii şcolilor  profesionale:  dacă  nu                                                               6   Nu  este  posibil  de  evaluat  măsura  în  care  diferenţa  ratei  de  promovare  a  examenului  de  bacalaureat  dintre  studenţii de colegiu şi liceeni reflectă auto‐selecţia (elevii cu abilităţi mai slabe de a trece testul se înscriu la colegii  pentru  a‐şi  reduce  riscurile  în  caz  de  eşec  la  examen),  sau  o  pregătire  mai  proastă  pentru  examenele  de  bacalaureat  în  colegii  decât  în  licee.  Problema  pentru  studenţii  din  colegii  se  poate  astfel  ascunde  în  optimismul  excesiv  în  privinţa  abilităţii  lor  de  a  lua  examenul  de  bacalaureat,  sau  în  lipsa  de  informaţii  privind  pregătirea  relativă pentru examen oferită în licee comparativ cu cea din colegii.   22    frecventează  un  liceu  seral,  aceştia  nu  pot  fi  admişi  la  examenul  de  bacalaureat,  care  este  o  cerinţă  obligatorie pentru a fi înscris la universitate. Doar 15 procente din elevii şcolilor profesionale chestionaţi,  care  au  aspiraţii  universitare,  frecventează  cursurile  unui  liceu  seral,  vasta  majoritate  suferind  de  aspiraţii nerealiste, problemă care ar fi putut fi abordată dacă aceşti indivizi ar fi beneficiat de informaţii  corespunzătoare  despre  parcursurile  educaţionale  atunci  când  au  luat  decizii  privind  continuarea  studiilor după clasa a 9‐a.      Principalii factori care stau la baza deciziilor în materie de orientare şcolară    ‐ Moderator: În ce măsură dorinţa dvs. de a găsi un loc de muncă vă influenţează deciziile cu  privire la studii?   ‐ S: 98 procente.  ‐ Moderator: Contează atât de mult?  ‐ Toţi: DA!    ‐ Focus‐grup cu elevii claselor a 12‐ea, mediul urban    Elevii şi  studenţii  au  raportat  că  aşteptările  referitoare  la  viitoarele  oportunităţi  bune  de  angajare  au  cea  mai  mare  pondere  în  preferinţele  lor  educaţionale,  în  special  în  cazul  elevilor  claselor  a  9‐a  care  doresc  să  studieze  peste  hotare şi  a  12‐ea  care  doresc  să‐şi  continue  studiile  la  universitate.  Întrebaţi  despre  care  sunt  principalele  motive  pentru  care  ei  doresc  să  urmeze  o  anumită  opţiune  educaţională,  mai  mult  de  jumătate  din  elevii  claselor  a  9‐a  au  ales  „în  viitor,  voi  avea  perspective  profesionale  bune”(Figura  3.  2:  Cel  mai  important  motiv  pentru  elevii  claselor  a  9‐a  în  alegerea  fiecărei  opţiuni  academice,  procente).  Concentrarea  pe  singurul  şi  cel  mai  important  motiv,  dezvăluie,  totuşi,  o  mare  eterogenitate  în  importanţa  randamentului  scontat  al  pieţei  forţei  de  muncă:  acesta  a  reprezentat  cel  mai  important  factor  pentru  54  procente  din  elevii  care  doresc  să‐şi  continue  studiile  peste  hotare  şi  doar  pentru  30  procente  din  elevii  care  doresc  să  studieze  la  o şcoală  profesională.  Marea  majoritate  a  elevilor  claselor  a  12‐ea,  şi  anume,  85  procente,  care  doresc  să‐şi  continue  studiile  au  spus  că  oportunităţile  de  angajare  reprezintă  principalul  motiv  al  aspiraţiilor  lor,  probabil  deoarece  studiile  superioare sunt percepute ca o necesitate pentru găsirea unui loc de muncă bun.                                                                                                                                                                                                         23    Figura 3. 2: Cel mai important motiv pentru elevii claselor a 9‐a în alegerea fiecărei opţiuni academice,  procente  Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014‐2015.   La  alegerea  unui  domeniu  de  studiu,  elevii  şi  studenţii  au  raportat  că  optează  pentru  domenii  la  intersecţia  dintre  preferinţele  lor  profesionale şi  oportunităţile  potenţiale  de  locuri  de  muncă  (Figura  3.  3:  Cele  mai  importante  motive  pentru  alegerea  domeniului  de  studii,  procente).  Totuşi,  pentru  cei  care  deja  au  pornit  pe  calea  unui  parcurs  profesional  definit  (cei  din  colegii,  şcoli  profesionale  sau  universităţi),  preferinţele  vocaţionale  s‐au  regăsit  printre  argumentul  cel  mai  des  menţionat  la  luarea  deciziilor. Luarea în considerare a ambelor aspecte –  oportunităţile de angajare şi interesele  vocaţionale  ‐  atunci  când  se  hotărăşte  domeniul  de  studii  a  fost  confirmată  de  rezultatele  discuţiilor  cu  focus‐ grupurile.  După  cum  a  explicat  un  elev  al  şcolii  profesionale,  mediul  urban:    „Am  ales  meseria  [de  tâmplar]  pentru  că ştiu  că  îmi  voi  găsi  de  lucru şi  îmi  place”.  Un  student  de  colegiu  din  mediul  urban  a  spus  că‐i  place  alegerea  sa,  dar şi  că  „am  ales  informatica,  deoarece  în  zilele  noastre,  această  profesie  este  foarte  solicitată.  Orice  întreprindere  are  nevoie  de  un  calculator,  pentru  că  totul  se  bazează  pe  calculatoare în zilele noastre, şi este un domeniu bine remunerat”.    Figura 3. 3: Cele mai importante motive pentru alegerea domeniului de studii, procente  24    Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014/2015. Note:  Pentru  fiecare  grup,  opţiunile  de  răspuns  totalizează  100  procente.  Categoria  „altele”  include  următoarele  opţiuni  de  răspuns:  pentru  a  învăţa  împreună  cu  prietenii  mei,  profesorii  mi‐au  recomandat  să  studiez  aici,  era  predată la cea mai apropiată şcoală de casa mea, este/a fost tradiţie de familie, altele.     Totuşi,  mulţi  elevi şi  studenţi,  unii  chiar  din  ultimul  an  la şcoala  profesională  sau  universitate,  nu  au  aspiraţii  profesionale  clare.  Un  procentaj  mare  din  elevii  şi  studenţii  intervievaţi  nu  au  putut  indica  ocupaţia  lor  preferată  la  vârsta  de  30  de  ani  (Figura  3.  4:  Aspiraţii  profesionale,  procente).  Acest  fapt  a  fost deosebit de evident în cazul elevilor şi studenţilor din ultimul an de studii: 39 procente din studenţii  universitari,  43  procente  –  studenţii  de  la  colegii,  şi  52  procente  din  elevii  şcolilor  profesionale  care  doresc  să  înceapă  să  muncească  după  absolvire,  încă  nu  au  aspiraţii  profesionale  pe  termen  mediu.  Această  situaţie  poate  reflecta  deficitul  de  informaţii,  fie  despre  oportunităţile  de  angajare  disponibile  pe piaţa forţei de muncă sau opţiunile profesionale spre care duc de fapt diferite traseuri educaţionale.      Figura 3. 4: Aspiraţii profesionale, procente  Working as…  Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014/2015.  Aptitudinea percepută, precum şi calitatea educaţiei, de asemenea, contribuie la formarea deciziilor  în materie de orientare şcolară în Moldova, în special, cu interes minim manifestat în şcolile  profesionale. Potrivit participanţilor la focus‐grupuri, calitatea educaţiei în şcolile profesionale este cu  mult mai joasă decât în colegii şi licee; chiar elevii şcolilor profesionale înşişi consideră această opţiune  ca cea mai puţin prestigioasă. Din cauza reputaţiei proaste, şcolile profesionale sunt private ca o opţiune  de ultimă instanţă pentru elevii cu performanţe academice slabe. În cadrul unui exerciţiu cu scenete  (eng.: vignette excercise),7 respondenţii au sfătuit o elevă ipotetică din clasa a 9‐a, Anna, despre cum să                                                               7 Scenetele  (vignette)  sunt  istorioare  scurte  despre  o  persoană  ipotetică  care  sunt  utilizate  atât  în  cercetările  cantitative,  cât şi  în  cele  calitative  pentru  a  colecta  informaţii  despre  convingerile  persoanelor  care  ar  putea  să  nu  fie  exprimate  în  mod  explicit  atunci  când  ei  vorbesc  despre  propria  experienţă  (Finch  1987).  Cu  ajutorul  acestor  25    procedeze în următoarele scenarii. În scenariul, potrivit căruia, Anna este o studentă fără mari succese,  două treimi din elevii care au sfătuit‐o să‐şi continue studiile, i‐au recomandat să aleagă şcoala  profesională.8 Elevii care se tem de faptul că nu vor susţine examenul de bacalaureat, consideră că  studiile la colegiu i‐ar ajuta să depăşească acest risc.9  O elevă din clasa a 12‐ea, mediul rural, a rezumat  opiniile mai multor participanţi la focus‐grup în felul următor: „La colegiu, eu aşi putea lua bacalaureatul  [examenul] şi în acelaşi timp aşi avea şi o profesie la absolvire”.   Disparităţile  de  gen  semnificative  în  aspiraţiile  profesionale  ar  putea  fi  un  indicator  al  influenţei  normelor  sociale,  disparităţilor  salariale  între  sexe  în  diferite  profesii,  sau  al  deficitului  de  informaţii  privind  diferenţele  de  salarii  ocupaţionale.  Atât  băieţii    cât  şi  fetele  claselor  a  12‐ea  s‐au  arătat  interesaţi  în  a  obţine  diplome  de  licenţă  în  ştiinţele  sociale,  afaceri  şi  drept  ( ).  Totuşi,  a  doua  cea  mai  populară  aspiraţie  pentru  bărbaţi  sunt  disciplinele  STEM  (ştiinţă,  tehnologie,  inginerie şi  matematică),  în  timp  ce  femeile  sunt  mai  interesate  de  studiile  în  domeniul  sănătăţii, ştiinţe  sociale  şi  arte.  Aceste  diferenţe  în  aspiraţii  sunt  reflectate  în  diferenţele  în  ocupaţiile  actuale  ale  angajaţilor din Moldova cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani (Figura 3. 6: Ocuparea forţei de muncă în  funcţie  de  gen  şi  ocupaţii,  vârsta  25‐34  ani,  2014,  procente):  probabilitatea  în  rândul  femeilor  de  a  obţine  o  profesie  în  domeniile  STEM  este  mai  mică  decât  în  cazul  bărbaţilor.  Disparităţile  de  gen  în  aspiraţiile  profesionale,  care  sunt  determinate  de  o  serie  de  factori,  inclusiv  contextul  social,  pot  astfel  perpetua  segregarea  profesională  observată  pe  piaţa  forţei  de  muncă  din  Moldova.  Furnizarea  informaţiilor  defalcate  pe  sexe  privind  diferenţele  de  salarizare  poate  contribui  la  formarea  aşteptărilor  şi  aspiraţiilor.  Într‐adevăr,  fetele  claselor  a  9‐a  aparent  percep  beneficii  mai  mari  în  educaţie  comparativ  cu  băieţii,  însă  acest  decalaj  de  gen  se  inversează  în  cazul  studenţilor  din  colegii,  şcoli  profesionale  şi  universităţi.  Aceasta  ar  putea  însemna  că  studentele  mai  in  virstă    s‐au  determinat  deja  în  privinţa  profesiilor,  fapt  pentru  care  randamentul  educaţiei  ar  putea  fi,  într‐adevăr,  mai  mic.  Astfel,                                                                                                                                                                                                    exerciţii,  respondenţii  pot  comenta  şi  îl  pot  sfătui  pe  personajul  din  istorioară  despre  cum  să  acţioneze  într‐o  situaţie dată, prin prisma a ce ar face ei înşişi.   8  O bună parte din participanţi (38 procente) au sfătuit‐o pe Anna să renunţe la studii în acest scenariu, ceea ce nu  va fi o opţiune cu noul Cod al Educaţiei.  9 În  ultimii  ani,  rata  de  promovare  la  examenul  de  bacalaureat  a  scăzut  dramatic,  de  la  92  procente  în  2011,  la  56  procente  în  2014,  deoarece  monitorizarea  sporită  a  desfăşurării  examenelor  a  redus  semnificativ  copiatul  (Ministerul Educaţiei 2015).   26    disponibilitatea  informaţiei  la  o  vârstă  mai  tânără  în  scopul  informării  aspiraţiilor  profesionale  ar  putea  contribui la reducerea disparităţilor de gen observate.     Figura 3. 5: Domeniul preferat de studiu al elevilor claselor a 12‐ea, procente  Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014/2015. 27      Figura 3. 6: Ocuparea forţei de muncă în funcţie de gen şi ocupaţii, vârsta 25‐34 ani, 2014, procente  Sursa: Calculele efectuate de autori în baza Sondajului privind forţa de muncă 2014.  Notă: Persoane angajate, cu vârsta între 25 şi 34 de ani, cu studii la colegiu sau superioare.     Din  cauza  constrângerilor  financiare,  unii  participanţi  la  SDSPM  nu şi‐au  putut  realiza  aspiraţiile  după  absolvirea  clasei  a  9‐a.  Deşi  majoritatea  elevilor  şi  studenţilor  intervievaţi  au  reuşit  să‐şi  urmeze  opţiunea  dorită  după  absolvirea  clasei  a  9‐a  (Tabelul  3.  1:  Aspiraţii şi  activitatea  reală  după  clasa  a  9‐a,  procente),  o  treime  din  cei  care  erau  interesaţi  iniţial  de  studiile  le  colegiu  au  ajuns  să‐şi  continue  studiile la liceu. În timp ce aproape două treimi din cei care planificau să meargă la o şcoală profesională  şi‐au realizat visul, din cei care nu au reuşit, majoritatea au început să lucreze după clasa a 9‐a. Aspectele  financiare  au  fost  cel  mai  des  menţionate  printre  constrângeri,  mai  exact,  de  41  procente  din  respondenţii care nu şi‐au realizat aspiraţiile după absolvirea clasei a 9‐a.     Tabelul 3. 1: Aspiraţii şi activitatea reală după clasa a 9‐a, procente    Parcursul educaţional efectiv după clasa a 9‐a  Şcoală  Au  Au  N  profesională Colegiu  Liceu  început  încetat  lucrul  studiile  Şcoală  62  2  11  21  4  114 profesională  Aspiraţii  Colegiu  7  50  35  6  2  202 după clasa  Liceu  4  2  89  3  1  285 a 9‐a  Studii  peste  14  10  75  1  0  73  hotare  Lucru  21  3  23  49  5  39  Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014/2015.  Eşantion: Elevii claselor a 12‐ea, elevii şcolilor profesionale, studenţii din colegii şi universităţi.     28      Rolul constrângerilor informaţionale  Aproape  jumătate  din  elevii  din  învăţământul  generală  şi  două  treimi  din  elevii/studenţii  mai  mari  consideră  că  nu  dispun  de  suficiente  informaţii  despre  piaţa  forţei  de  muncă.  Deşi  oportunităţile  potenţiale  ale  pieţei  forţei  de  muncă  sunt  deseori  indicate  ca  fiind  unicul  cel  mai  important  factor  în  aspiraţiile  educaţionale,  şi  într‐adevăr  au  o  pondere  semnificativă  în  aspiraţiile  profesionale  ale  participanţilor  la  SDSPM,  mulţi  elevi/studenţi  au  menţionat  că  nu  dispun  de  suficiente  informaţii  despre  piaţa  forţei  de  muncă  (Figura  3.  7:  Volumul  de  informaţii  privind  piaţa  forţei  de  muncă  de  care  dispun  elevii/studenţii,  procente  ).  La  toate  nivelurile  de  învăţământ,  respondentele  au  fost  mai  înclinate  să  perceapă  deficitul  de  informaţii  (spre  exemplu,  printre  respondenţii  claselor  a  12‐ea,  55  procente  din  eleve  consideră  că  nu  au  dispus  de  suficiente  informaţii,  comparativ  cu  45  procente  din  elevi  care  cred  acelaşi  lucru).  După  cum  era  de  aşteptat,  cu  cât  mai  aproape  sunt  persoanele  de  tranziţia  de  la  studii  la  piaţa  forţei  de  muncă,  cu  atât  mai  conştiente  devin  despre  deficitul  de  informaţii  privind  piaţa  forţei  de  muncă: în timp ce 53 procente din elevii (băieţi) claselor a 9‐a consideră că sunt suficient informaţi, doar  33 procente din studenţii (bărbaţi) de la universitate cred acelaşi lucru. Oarecum surprinzător, nu au fost  remarcate  diferenţe  între  mediul  urban şi  cel  rural  în  privinţa  deficitului  comunicat  de  informaţii  privind  piaţa forţei de muncă.   Figura 3. 7: Volumul de informaţii privind piaţa forţei de muncă de care dispun elevii/studenţii,  procente   Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014/2015.  În  pofida  lipsei  percepute  de  informaţii  privind  piaţa  forţei  de  muncă,  studenţii  care  pornesc  în  căutarea  unui  loc  de  muncă  se  consideră  bine  pregătiţi  pentru  această  sarcină.  Majoritatea  elevilor/studenţilor  chestionaţi  din  şcolile  profesionale,  colegii  şi  universităţi,  care  deja  au  început  să  caute  un  loc  de  muncă,  se  consideră  capabili  de  îndeplinirea  unei  varietăţi  de  sarcini  în  legătură  cu  această  activitate,  cum  ar  fi  completarea  cererilor  de  angajare,  prezentarea  la  interviuri,  utilizarea  unui  calculator  pentru  a‐şi  scrie  CV‐ul,  căutarea  informaţiilor  despre  locurile  vacante, şi  cred  că  sunt  calificaţi  pentru  locurile  de  muncă  de  care  sunt  interesaţi.  În  rezultat,  mai  bine  de  două  treimi  din  studenţi  cred  că este probabil sau foarte probabil ca ei să‐şi găsească un loc de muncă în următoarele şase luni.    Circa  jumătate  din  studenţii  din  colegii  participanţi  la  sondaj  subestimează  studiile  solicitate  la  locul  lor  de  muncă  ideal  din  Moldova,  astfel  ei  riscă  să  investească  insuficient  în  educaţie.  Deficitul  de  informaţii  a  fost  analizat  în  cadrul  SDSPM  nu  doar  în  baza  percepţiilor  subiective,  dar şi  cu  ajutorul  unei  testări  a  cunoştinţelor  despre  piaţa  forţei  de  muncă:  mai  întâi,  percepţiile  studenţilor  asupra  cerinţelor  în  materie  de  educaţie  pentru  locul  lor  de  muncă  ideal  la  vârsta  de  30  de  ani  au  fost  comparate  cu  29    nivelul  mediu  de  studii  al  lucrătorilor  cu  vârsta  între  25  şi  34  de  ani  din  fiecare  categorie  profesională  majoră  (potrivit  datelor  Sondajului  privind  forţa  de  muncă  [SFM]  2014).  S‐a  constatat  că  jumătate  din  studenţii  din  colegii  au  subestimat  studiile  necesare  pentru  aspiraţiile  lor  profesionale.  În  alte  grupuri,  proporţia  a  fost  mult  mai  mică,  situându‐se  între  28  procente  pentru  elevii  claselor  a  9‐a şi  4  procente  pentru  studenţii  din  universităţi.  Diferenţa  se  datorează  faptului  că  majoritatea  studenţilor  din  colegii  tind  să  activeze  în  calitate  de  specialişti  şi  cred  că  o  diplomă  de  colegiu  ar  fi  suficientă  în  acest  caz.  Totuşi,  potrivit  datelor  SFM  2014,  86  procente  din  persoanele  cu  vârsta  între  25‐34  ani  angajate  în  calitate  de  specialişti  sunt  cu  studii  terţiare.  Acesta  este  un  gol  informativ  care  ar  trebui  soluţionat  înainte  ca  elevii  claselor  a  9‐a  să  ajungă  să  ia  decizia  critică  privind  parcursul  educaţional,  apoi  iarăşi  pentru  studenţii  din  colegii,  pentru  a‐i  pregăti  pe  cei  care  aspiră  la  cariere  profesionale  să  susţină  examenul de bacalaureat şi să continue studiile la universitate.   În  general,  studenţii  percept  corect  faptul  că  beneficiile  educaţiei  după  clasa  a  9‐a  cresc,  însă  informaţia  privind  aceste  beneficii  lipseşte.  Figura  3.  8:  Randamentul  educaţiei  perceput şi  actual  după  clasa a 9‐a   prezintă pentru fiecare grup de respondenţi salariile pe care ei cred că le‐ar câştiga la vârsta de 30 de ani având diferite  niveluri de educaţie (reprezentate prin puncte de diferite forme), comparativ cu ce ar câştiga ei dacă cel mai înalt nivel de  educaţie ar fi absolvirea clasei a 9‐a. Elevii claselor a 9‐a, de exemplu, cred că dacă ei vor obţine diploma de absolvire a  de absolvire a liceului sau a şcolii profesionale înainte de a intra pe piaţa forţei de muncă, către vârsta de 30 de ani ei vor  30 de ani ei vor câştiga cu circa 75 procente mai mult, comparativ cu dacă ei ar începe să muncească doar cu diploma de  doar cu diploma de studii gimnaziale. Asteriscurile de lângă puncte indică diferenţele semnificative în beneficiile percepute  beneficiile percepute dintre nivelul specific de educaţie şi o diplomă de absolvire a trei ani de şcoală profesională. Spre  profesională. Spre exemplu, elevii claselor a 9‐a cred că în timp ce diploma de absolvire a colegiului sau universităţii le va  universităţii le va aduce câştiguri mai mari comparativ cu diploma de absolvire a trei ani de şcoală profesională, diploma de  profesională, diploma de absolvire a liceului nu va avea acelaşi efect. Ultimul cadru din figură prezintă şi randamentul real al  randamentul real al diferitor niveluri de educaţie (în raport cu clasa a 9‐a) pentru persoanele angajate cu vârsta cuprinse  vârsta cuprinse între 25‐34 ani, în Moldova, pentru anul 2014. Toţi participanţii percep corect faptul că continuarea studiilor  continuarea studiilor după clasa a 9‐a este aduce beneficii, iar studiile la facultate au cele mai mari beneficii. Totuşi, diferite  beneficii. Totuşi, diferite grupuri au diferite percepţii asupra beneficiilor nivelurilor intermediare de educaţie. Potrivit elevilor  educaţie. Potrivit elevilor şcolilor profesionale şi studenţilor universitari, o persoană cu diplomă de absolvire a şcolii  absolvire a şcolii profesionale câştigă cu mult mai mult decât o persoană cu diplomă de absolvire a clasei a 12 de liceu; totuşi,  a 12 de liceu; totuşi, potrivit datelor SFM 2014, cele două diplome sunt remunerate similar în cazul lucrătorilor cu vârsta între  lucrătorilor cu vârsta între 25 şi 34 de ani.10 De asemenea, elevii şcolilor profesionale nu văd beneficii semnificative în  semnificative în diploma de absolvire a colegiului, însă rezultatele SFM arată că diferenţa în câştiguri dintre absolvenţii de  dintre absolvenţii de colegiu şi cei de şcoală profesională este semnificativă (Figura 3. 8: Randamentul educaţiei  perceput şi actual după clasa a 9‐a  ).  Dată  fiind  relaţia  dintre  randamentul  perceput  al  educaţiei şi  nivelul  de  studii  (Jensen  2010,  Nguyen  2008,  McGuigan,  McNally  şi  Wyness  2012),  aceste  percepţii  greşite  asupra  randamentului  diferitor  niveluri  de  educaţie  pot  avea  consecinţe  semnificative  pentru  investiţia  în  educaţie.  În  special,  pe  măsură  ce  creşte  nivelul  de  educaţie,  magnitudinea  randamentului  educaţiei  se  apropie  de  realitate.                                                               10  Diferenţa în câştigurile medii ale titularilor (25‐34 ani) acestor două tipuri de diplome (liceu şi şcoală  profesională), unde restul factorilor constanţi, este semnificativă doar la nivelul de 18 procente, peste nivelul de 10  procente utilizat.   30    Este posibil ca, deşi studenţii mai mari se consideră mai puţin informaţi despre piaţa forţei de muncă, ei,  de fapt, sunt cel mai bine informaţi, dar tot ei sunt şi cei mai conştienţi despre deficitul de informaţii.11    Figura 3. 8: Randamentul educaţiei perceput şi actual după clasa a 9‐a    Sursa:  Randamentul  perceput:  calculele  efectuate  de  autori  în  baza  datelor  SDSPM pentru  2014‐2015. Calculele  efectuate de autori în baza Sondajului privind forţa de muncă 2014. Note:  Diferenţe  semnificative  în  indicele  salariilor comparativ  cu  categoria  de  bază  a  programei şcolii  profesionale  de  trei  ani:   *  10%,  **  5%,  ***1%.  Indicele  salariilor  este  calculat  prin  stabilirea  salariile  lunare  percepute  la  vârsta  de  30  de  ani  după  absolvirea  clasei  a  9‐a  ca  fiind  egal  cu  100.  Beneficiile  reale  ale  educaţiei  se  bazează  pe  rezultatele  regresiei  Mincer:  sex,  vârstă,  stare  civilă,  educaţie şi  mediu  de  rezidenţă.  Pentru  mai  multe  detalii,  a  se  vedea anexa C.    De  asemenea,  s‐a  mai  remarcat şi  senzaţia  că  informaţia  privind  costurile  asociate  anumitor  alegeri  în  materie  de  educaţie şi  profesionale  ar  putea  să  lipsească.  O  tânără  neangajată,  în  afara  sistemului  de  educaţie,  din  mediul  urban,  a  descris  astfel  lipsa  informaţiei  practice  privind  costurile  studiilor  la  moment  când  lua  deciziile  privind  educaţia  sa:  „Dacă  cineva  a  scris  că  dorea  să  facă  medicina,  acea  persoană nu ştia de ce sumă de bani va avea nevoie pentru a studia această profesie. Persoana nu a fost  ajutată  să  înţeleagă  dacă  avea  sau  nu  posibilitatea  să  studieze  în  acest  domeniu".  Având  în  vedere  că  majoritatea  colegiilor şi şcolilor  profesionale  se  află  în  mediul  urban,  aspiraţiile  elevilor  din  mediul  rural  de  a  frecventa  aceste  instituţii  pot  fi  zădărnicite  din  cauza  cheltuielilor  suplimentare  în  legătură  cu  migraţia  internă.  O  elevă  din  clasa  a  12‐ea  din  mediul  rural  şi‐a  descris  astfel  procesul  îndelungat  de  luare a deciziei privind continuarea studiilor, îngreunat de constrângerile financiare şi distanţă:  Am  încercat  să  mă  înscriu  la  mai  multe  colegii,  deoarece  scopul  meu,  era  să  studiez  la  colegiu.   Am  încercat  la  colegiul  din  Orhei,  pentru  că  este  mai  aproape  de  satul  meu  de  baştină;  însă  deoarece  nota  mea  medie  nu  era  suficientă  [pentru  a  obţine  bursă],  trebuia  să‐mi  continuu                                                               11  Un al aspect din figura 3.8 este faptul că elevii şi studenţii din Moldova par să supraestimeze beneficiile  educaţiei, comparativ cu rezultatele SPM (estimările sunt mai mari pentru beneficiile percepute decât pentru cele  reale).  Nu ne putem aştepta la o estimare exactă a nivelurilor de câştiguri, în special, în cazul elevilor claselor a 9‐ a, cunoştinţele cărora în materie de nivel de câştiguri pot fi foarte limitate. Ceea ce este important sunt beneficiile  relative percepute dintre diferite niveluri de educaţie. În plus, deşi în chestionar respondenţii erau rugaţi să se  gândească la un loc de muncă în Moldova, având în vedere fenomenul răspândit al emigrării, percepţiile elevilor şi  studenţilor pot fi parţial determinate de nivelul câştigurilor peste hotare.  31    studiile  cu  plată.  Însă  nu  aveam  bani  pentru  a‐mi  achita  contractul,  plus  că  mai  aveam  şi  alte  cheltuieli de suportat: să‐mi cumpăr uniformă, să achit chiria. Aveam nevoie de foarte mulţi bani  de  care  nu  dispuneam,  aşa  că  a  trebuit  să  aleg  o  altă  opţiune.  Cea  mai  simplă şi  convenabilă  a  fost  opţiunea  de  a  merge  la  liceu.  Liceul  la  care  am  vrut  să  învăţ  era  departe  de  satul  meu,  în  Teleneşti, şi  nu  avea  cămine  pentru  elevi,  aşa  că  a  trebuit  să  merg  la  alt  liceu. Şi  cea  mai  bună  opţiune, a fost liceul din Sipoteni.     Deficitul  de  informaţii  este  mai  grav  în  cazul  elevilor  şi  studenţilor  dezavantajaţi,  fapt  care  poate  accentua  inegalitatea  de  şanse.  Elevii  şi  studenţii,  părinţii  cărora  au  absolvit  cel  mult  şcoala  profesională, sunt mai susceptibili de a percepe lipsa de informaţii  despre opţiunile după clasa a 9‐a, cât  şi  despre  piaţa  forţei  de  muncă,  comparativ  cu  semenii  lor,  care  au  cel  puţin  un  părinte  cu  diplomă  de  absolvire  a  colegiului  sau  a  universităţii  ( ).  Pe  lângă  aceasta,  elevii  şi  studenţii,  părinţii  cărora  sunt  mai  puţin  instruiţi,  au  perceput  greşit  beneficiile  studiilor  la  colegiu:  elevii  claselor  a  9‐a  cu  părinţi  mai  puţin  instruiţi  percep  studiile  la  liceu,  şcoală  profesională  (trei  ani)  şi  colegiu  ca  fiind  compensate  în  mod  egal  pe  piaţa  forţei  de  muncă,  iar  elevii  claselor  a  12‐ea  nu  văd  beneficii  semnificative  în  obţinerea  unei  diplome  de  absolvire  a  colegiului  comparativ  cu  absolvirea  clasei  a  12‐ea.   Cu  toate  acestea,  rezultatele  SPM  pentru  lucrătorii  tineri  arată  că  diferenţa  în  câştiguri  dintre  absolvenţii  de  colegiu  şi  persoanele  cu  studii  liceale  este  semnificativă  ( 32    ). Rezultate similare au fost constatate şi în alte ţări: copiii din gospodării defavorizare, pe lângă faptul că  întâmpină constrângeri financiare mai mari decât alţii, tind să fie în continuare dezavantajaţi de deficitul  de  informaţii  mai  semnificativ  pentru  alegerea  carierei,  precum şi  de  orientarea  mai  puţin  informată  pe  care  o  primesc  de  la  părinţi  (Dizon‐Ross  2014).  Se  constată  faptul  că  barierele  informaţionale  pot  perpetua inegalitatea între generaţii, prin limitarea accesului la oportunităţi.       Figura 3. 9: Volumul de informaţii de care dispun elevii şi studiile părinţilor, procente  Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014‐2015. Eşantion: Elevii claselor a 9‐a şi a 12‐ea, elevii şcolilor profesionale, studenţii la colegii şi universităţi.   Notă: Părinţii mai puţin instruiţi sunt cei care au absolvit cel mult şcoala profesională; părinţii mai mult  instruiţi sunt cei care au absolvit cel puţin colegiul sau universitatea.                33              Figura 3. 10: Randamentul educaţiei perceput şi actual după clasa a 9‐a în funcţie de studiile părinţilor    Sursa: Randamentul perceput: calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014‐2015. Calculele  efectuate de autori în baza Sondajului privind forţa de muncă 2014.  Note:  Diferenţe  semnificative  în  indicele  salariilor  comparativ  cu  categoria  de  bază  a  programei şcolii  profesionale  de  trei  ani:   *  10%,  **  5%,  ***1%.  Indicele  salariilor  este  calculat  prin  stabilirea  salariile  lunare  percepute  la  vârsta  de  30  de  ani  după  absolvirea  clasei  a  9‐a  ca  fiind  egal  cu  100.  Beneficiile  reale  ale  educaţiei  se  bazează  pe  rezultatele  regresiei  Mincer:  sex,  vârstă,  stare  civilă,  educaţie şi  mediu  de  rezidenţă.  Pentru  mai  multe  detalii,  a  se  vedea anexa C.  Părinţii  mai  puţin  instruiţi  sunt  cei  care  au  absolvit  cel  mult şcoala  profesională;  părinţii  mai  mult  instruiţi  sunt  cei  care au absolvit cel puţin colegiul sau universitatea.       Sursele de informaţii şi utilitatea acestora  La  diferite  momente  decizionale,  participanţii  la  MSJDS  au  căutat  informaţii  privind  opţiunile  educaţionale,  tendinţele  actuale  şi  viitoare  ale  pieţei  forţei  de  muncă,  şi  caracteristicile  locurilor  de  muncă în diferite sectoare şi ocupaţii. La luarea deciziilor educaţionale, elevii şi studenţii au avut nevoie  atât  de  informaţii  generale  despre  parcursurile  educaţionale  pe  care  le‐ar  putea  urma,  cu  avantajele şi  dezavantajele  relative  ale  acestora,  cât  şi  de  informaţii  specifice  privind  înmatricularea  şi  cerinţele  de  absolvire,  costurile,  disponibilitatea şcolilor şi  calitatea  educaţiei  într‐o  instituţie  sau  domeniu  de  studii  anume. De asemenea, ei au nevoie de informaţii privind piaţa forţei de muncă; participanţii la sondaj au  dorit  să  cunoască  care  sunt  profesiile,  pentru  care  cererea  este  mare  sau  în  creştere,  precum  şi  domeniile de studii care le‐ar permite ulterior să‐şi găsească locuri de muncă în anumite sectoare. Astfel,  în  momentul  tranziţiei  de  la  studii  la  piaţa  forţei  de  muncă,  elevii  şi  studenţii  au  nevoie  de  informaţii  despre  caracteristicile  diferitor  locuri  de  muncă,  cum  ar  fi  calificările,  salariul,  perspectivele  de  carieră,  prestigiul social şi mediul de lucru. Unde pot tinerii din Moldova găsi toate aceste informaţii?  34    Părinţii  sunt  percepuţi  ca  cea  mai  utilă  sursă  de  informaţii  privind  opţiunile  educaţionale  şi  profesionale, tot ei fiind deseori factorii co‐decizionali. Elevii şi studenţii de toate vârstele şi de la toate  nivelurile  de  învăţământ  îşi  văd  părinţii  ca  cea  mai  utilă  sursă  de  informaţii  pentru  luarea  deciziilor  cu  privire la studii şi carieră (Error! Not a valid bookmark self‐reference.). În general, aspiraţiile părinţilor şi  copiilor  par  să  fie  destul  de  bine  armonizate:  nivelul  de  suprapunere  dintre  aspiraţiile  elevilor  şi  studenţilor  şi  ce‐şi  doresc  părinţii  pentru  copiii  lor  după  absolvirea  clasei  a  9‐a  (după  cum  au  raportat  elevii/studenţii)  variază  de  la  64  procente  în  cazul  elevilor  clasei  a  9‐a  care‐şi  doresc  să  studieze  peste  hotare,  până  la  87  procente  în  cazul  celor  care  doresc  să  studieze  la  liceu.  Într‐adevăr,  elevii şi  studenţii  îşi  percep  părinţii  ca  factori  co‐decizionali  sau  susţinători  ai  deciziilor  copiilor  lor;  doar  17  procente  au  raportat că părinţii au ultimul cuvânt în planurile de educaţie ale studentului.    Figura 3. 11: Utilitatea surselor de informaţii pentru actualii elevi şi studenţi    Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014‐2015.  Note:  Eşantionul  include  elevii  claselor  a  9‐a,  a  12‐ea, şi  elevii  mai  mari  (şcoli  profesionale,  studenţii  din  colegii şi  universităţi).     Din  sursele  de  informaţii  disponibile  în  cadrul şcolii,  diriginţii  au  fost  consideraţi  cei  mai  utili.  Conform  datelor SDSPM, la toate nivelurile de învăţământ, dirigintele oferă informaţii despre care sunt alegerile şi  oportunităţile  la  absolvire;  pentru  actualii  elevi  şi  studenţi  chestionaţi,  sprijinul  oferit  în  acest  sens  de  diriginte  a  fost  cel  mai  util  după  părinţi  (Părinţii  sunt  percepuţi  ca  cea  mai  utilă  sursă  de  informaţii  privind  opţiunile  educaţionale  şi  profesionale,  tot  ei  fiind  deseori  factorii  co‐decizionali.  Elevii  şi  studenţii de toate vârstele şi de la toate nivelurile de învăţământ îşi văd părinţii ca cea mai utilă sursă de  informaţii  pentru  luarea  deciziilor  cu  privire  la  studii  şi  carieră  (Error!  Not  a  valid  bookmark  self‐ reference.).  În  general,  aspiraţiile  părinţilor  şi  copiilor  par  să  fie  destul  de  bine  armonizate:  nivelul  de  suprapunere  dintre  aspiraţiile  elevilor  şi  studenţilor  şi  ce‐şi  doresc  părinţii  pentru  copiii  lor  după  absolvirea  clasei  a  9‐a  (după  cum  au  raportat  elevii/studenţii)  variază  de  la  64  procente  în  cazul  elevilor  35    clasei  a  9‐a  care‐şi  doresc  să  studieze  peste  hotare,  până  la  87  procente  în  cazul  celor  care  doresc  să  studieze  la  liceu.  Într‐adevăr,  elevii şi  studenţii  îşi  percep  părinţii  ca  factori  co‐decizionali  sau  susţinători  ai  deciziilor  copiilor  lor;  doar  17  procente  au  raportat  că  părinţii  au  ultimul  cuvânt  în  planurile  de  educaţie ale studentului.    ).  Mai  bine  de  două  treimi  din  elevi şi  studenţi  cred  că  informaţiile  primite  de  la  diriginte  sunt  utile  sau  foarte  utile,  indiferent  de  modul  la  care  a  fost  adresată  întrebarea  ‐  prospectiv  sau  retrospectiv.  Familiaritatea  diriginţilor  cu  elevii/studenţii  este  principalul  motiv  pentru  utilitatea  lor  percepută:  „[Alţi  profesori] nu cunosc  care sunt  competenţele  noastre; ei nu  cunosc ... cum ne descurcăm noi în practică.  Însă  dirigintele  cunoaşte  totul,  deoarece  el  este  cu  noi  în  fiecare  zi.  El  ştie  ce  greşeli  facem  noi,  cum  gătim, iată de ce ne poate da sfaturi” (o elevă a şcolii profesionale, mediul urban).   Mai sunt şi alte resurse din cadrul şcolii care pot avea o influenţă puternică asupra formării aspiraţiilor  educaţionale.  Modulele  de  orientare  profesională  din  cadrul  disciplinei  de  Educaţie  civică  sunt  percepute  ca  relativ  utile:  între  61  şi  68  procente  de  respondenţi  consideră  acest  curriculum  util  sau  foarte  util.  O  recomandare  din  partea  cadrelor  didactice  cu  privire  la  un  anumit  parcurs  educaţional  poate  forma  sau  consolida  aspiraţiile  elevului.  Jumătate  din  elevii  claselor  a  12‐ea,  elevii  şcolilor  profesionale,  studenţii  din  colegii  şi  universităţi  chestionaţi  au  recunoscut  că  şcoala  în  care  învaţă/au  învăţat i‐a încurajat să aleagă o anumită opţiune academică după clasa a 9‐a; pentru marea  majoritate a  studenţilor  din  colegii  şi  universităţi,  opţiunea  recomandată  a  fost  cea  eventual  urmată  de  ei  (Tabelul  3.1:  Recomandările şcolii şi  decizia  elevului  după  clasa  a  9‐a,  procente).  Corelaţia  a  fost  mult  mai  redusă  (43  procente)  în  cazul  elevilor  care  au  ajuns  să  înveţe  la  o  şcoală  profesională,  ceea  ce  demonstrează  importanţa  pentru  acest  grup  a  preferinţelor  vocaţionale,  normelor  sau  constrângerilor  în  materie  de  creditare  care  nu  sunt  observate  de şcoală.  Printre  actualii  elevi  ai  claselor  a  9‐a,  67  procente  consideră  că  şcoala  în  care  învaţă  i‐a  încurajat  spre  o  anumită  alegere  academică,  care  pentru  77  procente  din  aceştia  a  fost  de  a  continua  studiile  la  un  liceu.12  Psihologul  şcolar  este  considerat  cea  mai  puţin  utilă  sursă  de  informaţii  în  materie  de  orientare  profesională;  mai  mult  de  jumătate  din  elevii  chestionaţi  au  spus că nu au primit nicio orientare din partea acestui specialist.   Tabelul 3.1: Recomandările şcolii şi decizia elevului după clasa a 9‐a, procente    Decizia după clasa a 9‐a      Şcoală    Colegiu  Liceu  profesională  Şcoală profesională  43  2  3    Recomandarea  Colegiu  32  88  11    şcolii  după  clasa  Liceu  24  9  84    a 9‐a  Altele  0  2  3    N  201  38  58    Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014‐2015.  Eşantion: Elevii claselor a 12‐ea, elevii şcolilor profesionale, studenţii din colegii şi universităţi.     Insuficienţa  informaţiilor  deseori  împiedică  părinţii  şi  profesorii  să  le  acorde  sprijinul  corespunzător  tinerilor  din  Moldova  la  luarea  deciziilor  în  materie  de  orientare şcolară şi  profesională.  Dat  fiind  rolul  părinţilor  în  calitate  de  consilieri  la  luarea  acestor  decizii,  este  deosebit  de  îngrijorător  faptul  că  părinţii  au  raportat  că  nu  se  simt  suficient  de  informaţi  pentru  a  oferi  o  bună  orientare  copiilor  lor,  în  special                                                               12  Această recomandare poate fi afectată de conflictul de interese deoarece finanţarea liceelor se face per elev.  36    privind  oportunităţile  de  angajare.  După  cum  a  explicat  o  mamă  din  mediul  rural  în  cadrul  focus‐ grupului:  „Ei  vor  să ştie…  unde  să  se  angajeze,  dacă ţara  noastră  are  nevoie  de  astfel  de  profesii.  Noi,  părinţii,  nu  dispunem  de  astfel  de  informaţii  –  care  profesii  sunt  solicitate,  pentru  ca  copii  noştri  să‐şi  poată  găsi  un  loc  de  muncă  aici,  în ţară". Şi  copiii  recunosc  deficitul  de  informaţii  al  părinţilor  lor:  „Tatăl  meu,  probabil,  nici  măcar  nu  ştie  ce  înseamnă  un  colegiu  pentru  a  mă  îndruma,  iată  de  ce,  îmi  tot  spunea  că  trebuie  să  merg  la  liceu,  apoi  la  universitate”  (studentă  la  colegiu  din  mediul  urban).  Mai  există  şi  senzaţia  că  profesorii  nu  sunt  bine  informaţi  despre  cariere  şi  tendinţele  de  pe  piaţa  muncii,  respectiv  ei  pot  să  ofere  doar  informaţii  de  ordin  foarte  general.  O  absolventă  de  facultate  din  mediul  urban,  care  şi‐a  găsit  un  loc  de  muncă  stabil,  a  explicat  faptul  că  nu  a  beneficiat  de  orientare  profesională  de  la  profesorii  săi  din  liceu,  descriindu‐i  ca  fiind  prea  distanţaţi  de  piaţa  generală  a  forţei  de  muncă  („departe  de  ce  se  întâmplă  altundeva”).  Profesorii  înşişi  şi‐au  recunoscut  deficitul  de  informaţii;  după  cum  s‐a  plâns  o  profesoară  din  mediul  rural:  „Noi  doar  cunoaştem  care  sunt  înclinaţiile  copiilor şi părinţilor; noi nu ştim ce locuri de muncă ei pot să‐şi găsească”.   Alte  surse  informale  de  informaţii  sunt  fraţii şi  surorile şi  colegii  de  clasă.  Printre  alte  surse  informale  de informaţii, elevii şi studenţii participanţi la SDSPM i‐au indicat pe fraţii şi surorile lor pe poziţia a doua  după părinţi  (Părinţii sunt  percepuţi ca  cea mai utilă sursă de informaţii  privind  opţiunile  educaţionale  şi  profesionale,  tot  ei  fiind  deseori  factorii  co‐decizionali.  Elevii  şi  studenţii  de  toate  vârstele  şi  de  la  toate nivelurile de învăţământ îşi văd părinţii ca  cea  mai utilă sursă de informaţii pentru luarea deciziilor  cu  privire  la  studii  şi  carieră  (Error!  Not  a  valid  bookmark  self‐reference.).  În  general,  aspiraţiile  părinţilor  şi  copiilor  par  să  fie  destul  de  bine  armonizate:  nivelul  de  suprapunere  dintre  aspiraţiile  elevilor şi  studenţilor şi  ce‐şi  doresc  părinţii  pentru  copiii  lor  după  absolvirea  clasei  a  9‐a  (după  cum  au  raportat elevii/studenţii) variază de la 64 procente în cazul elevilor clasei a 9‐a care‐şi doresc să studieze  peste  hotare,  până  la  87  procente  în  cazul  celor  care  doresc  să  studieze  la  liceu.  Într‐adevăr,  elevii  şi  studenţii  îşi  percep  părinţii  ca  factori  co‐decizionali  sau  susţinători  ai  deciziilor  copiilor  lor;  doar  17  procente au raportat că părinţii au ultimul cuvânt în planurile de educaţie ale studentului.    ).  Fraţii şi  surorile  mai  mari  pot  crea  precedente  valoroase  în  materie  de  parcurs  educaţional,  tot  ei  mai  pot  fi şi  consilieri  utili  în  ceea  ce  priveşte  luarea  acestor  decizii,  întrucât  ei  înşişi  au  trecut  prin  această  etapă relativ  recent. O studentă de colegiu din mediul urban a explicat  că „Sora mea a fost cea care  m‐a  orientat încotro să merg, ce şcoală să aleg. Ea este psiholog în liceul în care am învăţat. Ea m‐a îndrumat  foarte  bine şi  nu  regret  deloc”.  În  timp  ce  colegii  de  clasă  nu  sunt  numaidecât  consideraţi  ca  fiind  cea  mai  utilă  sursă  de  informaţii,  ei   au  fost  totuşi  indicaţi  ca  o  sursă  foarte  frecventă.  Întrebaţi  „Cât  de  des  discutaţi  despre  posibilele  opţiuni  pe  care  le‐aţi  putea  urma  după  absolvire  [actualul  nivel  de  învăţământ]  cu  următoarele  persoane?”,  elevii  au  indicat  colegii  de  clasă  ca  fiind  a  treia  cea  mai  importantă  sursă  în  cazul  elevilor  clasei  a  9‐a,  precedaţi  de  părinţi  şi  diriginte,  şi  a  doua  cea  mai  frecventă  sursă  în  cazul  elevilor  clase  a  12‐ea,  precedaţi  doar  de  părinţi.    Având  în  vedere  importanţa  părinţilor,  a  fraţilor şi  surorilor şi  a  colegilor  de  clasă  în  reţeaua  informaţională  a  elevului şi  studentului,  ar putea fi util de analizat posibilitatea intervenţiilor de informare la nivel de şcoală şi de comunitate.    Internetul este considerat a fi o sursă utilă de informaţii, însă calitatea informaţiei obţinută pe această  cale poate fi îndoielnică. Respondenţii SDSPM consideră că Internetul este a treia cea mai utilă sursă de  informaţii  pentru  luarea  deciziilor  în  materie  de  orientare  şcolară  şi  profesională.  În  cadrul  focus‐ grupurilor,  elevii  claselor  a  9‐a  şi  a  12‐ea  au  accentuat  faptul  că  orice  persoană  interesată  şi  motivată  poate  găsi  pe  Internet  informaţia  necesară  cu  privire  la  educaţie  şi  piaţa  forţei  de  muncă.  Aceşti  elevi  consideră  informarea  o  responsabilitate  personală.  Totuşi,  fără  o  platformă  online  bine  structurată  pentru  informaţii  actuale  privind  piaţa  forţei  de  muncă,  Internetul  poate  induce  percepţia  greşită  de  a  fi  informat.    37    Evaluarea activităţilor de orientare profesională  În general, participarea la activităţile de orientare profesională pare să fie foarte redusă, în special, în rândurile tinerilor fără un  rândurile tinerilor fără un loc de muncă. În pofida afirmaţiilor majorităţii şcolilor participante la SDSPM că organizează  că organizează activităţi de orientare profesională (de ex., întâlniri cu absolvenţii sau vizite la întreprinderi), majoritatea  întreprinderi), majoritatea elevilor au spus că nu au participat niciodată la astfel de activităţi (Figura 3. 12: Persoanele  care nu au participat la sau nu cunosc despre activităţile de orientare profesională, procente  ).  Într‐adevăr,  unica  activitate,  la  care  cel  puţin  jumătate  din  respondenţii  chestionaţi  au  participat  în  clasa  a  9‐a,  a  fost  o  vizită  la  locul  de  muncă  al  părinţilor  lor.  După  clasa  a  9‐a,  sesiunile  de  orientare  profesională  la şcoală  par  să  fie  activitatea  cea  mai  frecventă.  În  particular,  tinerii  fără  un  loc  de  muncă  au  raportat  că  nu  au  beneficiat  de  activităţi  de  orientare  profesională  nici  atunci  când  erau  învăţau,  nici  după  absolvire;  aproape  jumătate  din  ei  au  spus  că  nu  au  fost  niciodată  informaţi  despre  alte  activităţi  de  orientare  profesională,  cu  excepţia  vizitei  la  locul  de  muncă  al  părinţilor  sau  la  o  altă  întreprindere.  Utilizarea  serviciilor  ANOFM,  la  fel,  a  fost  redusă;  doar  20  procente  din  tinerii  intervievaţi  în  afara  sistemului de educaţie, care sunt şomeri sau sunt implicaţi doar în munci ocazionale, au raportat că sunt  înregistraţi la agenţie.         Figura 3. 12: Persoanele care nu au participat la sau nu cunosc despre activităţile de orientare  profesională, procente    Sursa: Calculele efectuate de autori în baza datelor SDSPM pentru 2014‐2015.    Activităţile  care  expun  persoanele  la  piaţa  forţei  de  muncă  au  fost  menţionate  ca  fiind  cele  mai  utile.   Rezultatele  analizei  calitative  au  arătat  că  participanţii  au  indicat  activităţile  la  care  nu  au  participat  drept  cele  mai  utile,  justificând  utilitatea  potenţială  a  acestora  în  baza  necesităţilor  şi  aşteptărilor  individuale  de  informaţii.  Activităţile  indicate  ca  inutile  au  fost  clasificate  în  mare  parte  în  baza  experienţei  din  trecut.  Tabelul  3.  2:  Cele  mai  utile  activităţi  de  orientare  profesională  prezintă  lista  38    activităţilor  apreciate  ca  fiind  cele  mai  utile  de  elevii/studenţii  şi  tinerii  care  şi‐au  găsit  deja  un  loc  de  muncă  stabil.  Cu  excepţia  sesiunilor  de  orientare  profesională  din  cadrul  şcolii,  care  sunt  mai  mult  teoretice,  restul  activităţilor  considerate  cele  mai  utile  au  fost  măsurile  care  le  oferă  participanţilor  experienţă  reală  de  lucru.  În  particular,  elevii  claselor  a  9‐a şi  a  12‐ea  preferă  activităţile  desfăşurate  în  baza şcolii, în timp ce elevii/studenţii care se află mai aproape de piaţa forţei de muncă, cum ar fi cei din  şcolile  profesionale,  colegii şi  universităţi,  au  mai  apreciat şi  experienţele  obţinute  în  afara  instituţiei  de  învăţământ,  cum  ar  fi  târgurile  locurilor  de  muncă,  vizitele  la  întreprinderi  şi  stagiile.  Mai  jos,  sunt  prezentate  exemple  ale  motivelor  indicate  în  explicarea  utilităţii  percepute  a  fiecărei  activităţi  din  primele cinci:   Sesiuni  de  orientare  profesională  la şcoală:  „Aş  sugera  desfăşurarea  sesiunilor  de  orientare  profesională  periodice  [începând]  cu  clasele  mai  mici…,  astfel  încât  atunci  când  elevii  ajung  la momentul în care trebuie să aleagă unde ar dori să meargă, să aibă cunoştinţele necesare  pentru a lua decizia corectă” (studentă la colegiu din mediul urban).   Persoanele  care  vin şi  ne  vorbesc  despre  experienţa  lor:  „Eşti  orientat  [atunci  când  discuţi  cu  persoane  cu  experienţă].  Ei  îţi  oferă  informaţii,  sugerează  diferite  oportunităţi,  vorbesc  despre  punctele  forte  şi  punctele  slabe,  îşi  expun  opiniile,  sugestiile"  (elev  la  şcoala  profesională din mediul urban).   „Ziua  uşilor  deschise”  în  alte şcoli:  „Începătorii  au  posibilitatea  de  a  cunoaşte şcoala.  Astfel,  ei  nu  sunt  speriaţi  când  merg  la  această şcoală,  sau  nu  cred  că  va  fi  dificil,  cel  mai  bine  este  să  vezi  totul  cu  ochii  tăi"  (respondentă  în  afara  sistemului  de  educaţie,  din  mediul  rural,  şomeră sau implicată în munci ocazionale).   Târgurile  locurilor  de  muncă:  „La  târgurile  locurilor  de  muncă  sunt  reprezentanţi  ai  întreprinderilor  care  vorbesc  despre  ofertele  de  locuri  de  muncă şi  despre  toate  avantajele.   Este o persoană care explică care sunt  ofertele şi salariile propuse. Ei vin cu informaţii.  Sunt  persoane specializate” (elevă la şcoala profesională din mediul urban).   Vizitele  la  întreprinderi:  „Cel  mai  bine  ar  fi  să  vizităm  întreprinderi  din  diferite  domenii şi  să  vedem  cum  lucrează  un  manager,  sau  cum  lucrează  un  tâmplar  sau  lăcătuş.  De  a  vedea  toate  nivelurile  şi  mediul,  iar  cel  ce  te  atrage,  să  fie  ales  pentru  a  fi  studiat”  (studentă  la  universitate din mediul urban).   Stagiile:    „Tot  auzim:   uite  ce  frumos  este.  Dar  când  mergi şi  vezi  cu  ochii  tăi:  este  diferit,  la  fel e şi cu lucrul” (student la colegiu din mediul urban).    39      Tabelul 3. 2: Cele mai utile activităţi de orientare profesională  Cea mai  Persoane  utilă  care vin şi  Sesiuni de  Sesiuni de  „Ziua uşilor  Târgurile  „Ziua uşilor  activitate  ne vorbesc  orientare  orientare  Vizite la  deschise” în  locurilor de  deschise” în  despre  profesională  profesională la  întreprinderi  alte şcoli  muncă  alte şcoli  experienţa  la şcoală  şcoală  lor    Sesiuni de  Sesiuni de  „Ziua uşilor  Târgurile  „Ziua uşilor  Târgurile  orientare  orientare  Vizite la  deschise” în  locurilor de  deschise” în alte  locurilor de  profesională  profesională  întreprinderi  alte şcoli  muncă  şcoli  muncă  la şcoală  la şcoală   Persoane  Persoane  Persoane  Sesiuni de  care vin şi  care vin şi ne  care vin şi  Persoane care vin  Sesiuni de  „Ziua uşilor  orientare  ne vorbesc  vorbesc  ne vorbesc  şi ne vorbesc  orientare  deschise” în  profesională  despre  despre  despre  despre experienţa  profesională  alte şcoli  la şcoală  experienţa  experienţa  experienţa  lor  la şcoală  lor  lor lor       Stagiile Stagiile       A cincea  „Ziua uşilor  cea mai      deschise” în          utilă  alte şcoli  activitate     Tinerii în  Tinerii în afara  afara  Tinerii în  sistemului de  sistemului de  afara  educaţie  educaţie  sistemului de  Elevii şcolilor  (absolvenţi ai  Elevii  Elevii  (absolvenţi ai  educaţie, care  profesionale  Studenţii la  şcolilor  claselor a 9‐ claselor a  universităţii)  sunt şomeri  şi studenţii la  universitate  profesionale şi  a  12‐ea  care au  sau sunt  colegiu  colegiilor) care au  finalizat  implicaţi în  finalizat tranziţia  tranziţia spre  munci  spre piaţa forţei  piaţa forţei  ocazionale  de muncă  de muncă    Stagiile  sunt  considerate  în  special  importante  de  către  elevii  şcolilor  profesionale  şi  studenţii  la  universitate. În cadrul interviurilor individuale, respondenţii au menţionat stagiile ca fiind o oportunitate  valoroasă  de  a  obţine  experienţă  de  lucru şi  de  a‐şi  spori  posibilitatea  de  a  găsi  un  loc  de  muncă  după  absolvire.  În  Moldova,  toţi  elevii  şcolilor  profesionale,  studenţii  din  colegii  şi  universităţi  trebuie  să‐şi  realizeze stagiul înainte de absolvire. Deşi majoritatea stagiilor durează mai puţin de trei luni, ele oricum  sunt  percepute  ca  fiind  utile  sau  foarte  utile  de  aproape  90  procente  din  elevi/studenţi  de  la  toate  nivelurile  de  învăţământ.  Stagiile  au  fost  apreciate  pentru  faptul  că  le  permit  stagiarilor  să afle  care  sunt  adevăratele  caracteristici  ale  locului  de  muncă  la  care  aspiră,  precum  şi  pentru  că  le  oferă  elevilor/studenţilor  experienţă  de  lucru.  De  asemenea,  aproape  jumătate  din  elevi  şi  studenţi  cred  că  este  probabil  sau  foarte  probabil  ca  după  absolvire  să  lucreze  anume  la  întreprinderea  unde  şi‐au  realizat stagiul, femeile fiind mai predispuse facă această afirmaţie decât bărbaţii.     Participanţii  la  SDSPM  au  sentimente  mixte  faţă  de  utilitatea  modulului  de  orientare  profesională  din  cadrul  Educaţiei  civice.  Peste  60  procente  din  toţi  elevii/studenţii  intervievaţi,  care  au  primit  informaţii  despre  alegerile şi  oportunităţile  existente  după  finalizarea  actualului  nivel  de  învăţământ  în  cadrul  orei  de  Educaţiei  civică,  le  consideră  ca  fiind  utile  sau  foarte  utile.  Totuşi,  în  cazul  participanţilor  la  focus‐ grupuri, utilitatea percepută a disciplinei respective a fost foarte variată. Unii o privesc ca pe un forum în  40    cadrul  căruia  ei  pot  reflecta  asupra  planurile  în  materie  de  studii şi  profesie:  „De  fapt,  doar  după  ce  am  participat  la  aceste  ore,  eu  mi‐am  pus  bazele  şi  mi‐am  consolidat  opinia  despre  ce  vreau  să  fac  după  liceu”  (elevă  în  clasa  a  12‐ea  din  mediul  rural).  Totuşi,  în  cazul  altor  respondenţi,  disciplina  respectivă  a  fost  deseori  neglijată  atât  de  elevi,  cât şi  de  profesori:  „Orele  de  Educaţie  civică  nu  au  fost  considerate  importante, iar elevii nu le‐au acordat mare atenţie. Noi nu eram la vârsta la care să înţelegem că aceste  ore sunt necesare” (studentă la universitate din mediul urban).   Facilitarea  accesului  la  informaţiile  despre  studii şi  profesii  (cum  ar  fi  Barometrul  Profesiilor),  precum  şi  o  mai  bună  structurare  a  acesteia,  ar  putea  spori  absorbţia  acesteia.  Conform  datelor  interviurilor  individuale  şi  a  discuţiilor  în  cadrul  focus‐grupului,  foarte  puţini  cunosc  despre  existenţa  Barometrului  Profesiilor,  în  special  în  rândurile  tinerilor  fără  un  loc  de  muncă  sau  care  sunt  angajaţi  doar  cu  jumătate  de  normă(Figura  3.  13:  Cunoaşterea  despre  Barometrul  Profesiilor,  procente).  Vorbind  despre  nevoile  lor  de  informare,  participanţii  la  focus‐grupuri  au  descris  modul  în  care  informaţiile  utile  ar  putea  fi  oferite:  Informaţia  există,  însă  ei  nu  cunosc  cum  să  o  gestioneze.  …  Ar  fi  bine  ca  aceasta  să  fie  sistematizată,  astfel  încât  oamenii  să  se  poată  orienta  corect şi  să‐şi  poată  găsi  un  loc  de  muncă.   Acum  ei  merg  la  studii,  dar  pe  urmă  …  ei  vor  merge  la  piaţă  să  vândă  peşte  cu  diplomă  de  studii  superioare. Ei ar trebui să poată să se orienteze pentru a înţelege în ce constă o anumită profesie  şi  dacă  aceasta  este  ceea  ce‐şi  doresc  să  facă,  atunci  să  meargă  mai  departe...   De  asemenea,  eu  cred  că  informaţia  despre  locurile  vacante  ar  trebui  să  fie  mai  structurată  –  nu  doar  anunţuri  aruncate  aici  şi  acolo  –  să  fie  mai  uşor  de  găsit  pentru  tinerii  specialişti.  În  ţara  noastră,  informarea  mai  mult  se  bazează  pe:   „Ascultă,  vecinul  sau  nanul  meu  mi‐a  zis  despre  un  loc  de  muncă şi  eu  am  de  gând şi  să  încerc  să  mă  angajez”.  Este  nevoie  de  un  sistem,  în  special,  pentru  tineri,  pentru  că  ei  încă  nu  s‐au  orientat  în  viaţă  bine,  care  să  le  permită  să‐şi  găsească  mai  uşor  un loc de muncă".    ‐ Elevă la şcoala profesională din mediul urban  Figura 3. 13: Cunoaşterea despre Barometrul Profesiilor, procente    4. Implicaţii la nivelul politicilor: învăţarea din experienţa altor ţări    Constatările studiului în ceea ce priveşte instituţiile din Moldova    41    O  concluzie  pozitivă  a  studiului  cu  privire  la  deciziile  în  materie  de  orientare  şcolară  şi  profesională  este  faptul  că  elevii  şi  studenţii  apreciază  informaţiile  referitoare  la  alegerile  educaţionale  şi  profesionale.  Nu  este  nevoie  de  a  convinge  elevii  şi  studenţii  din  Moldova  de  faptul  că  informaţiile  privind  parcursurile  educaţionale  sau  locurile  de  muncă  disponibile  sunt  importante  atunci  când  ei  iau  deciziile  privind  calea  de  urmat  după  clasa  a  9‐a  sau  a  12‐ea.  Elevii  şi  studenţii  recunosc  faptul  că  oportunităţile  de  angajare  de  mâine  influenţează  alegerile  pe  care  le  fac  astăzi.  Totodată,  ei  au  fost  foarte specifici în privinţa tipurilor de informaţii de care au nevoie: opţiunile educaţionale (ce să studieze  şi unde, calitatea diferitor instituţii de învăţământ, cerinţele de admitere, şi costuri); tendinţele actuale şi  viitoare  ale  pieţei  forţei  de  muncă  pentru  diferite  profesii,  sectoare  şi  domenii;  şi  caracteristicile  specifice  ale  locului  de  muncă  (de  ex.,  salariul  şi  condiţiile  de  muncă).  Accentul  pus  pe  utilizarea  Internetului  pentru  căutarea  informaţiilor  sugerează  faptul  că  instrumentele  online  pot  fi  o  opţiune  eficientă pentru furnizarea informaţiilor către acest grup ţintă.   Totuşi,  Moldova  are  lacune  informaţionale  semnificative  care  necesită  a  fi  abordate  din  primii  ani  de  şcoală,  la  universitate  şi  după.  Mulţi  respondenţi  s‐au  arătat  îngrijoraţi  din  cauza  lipsei  de  informaţii  despre  piaţa  forţei  de  muncă,  fetele  fiind  mai  îngrijorate  decât  băieţii.  Deficitul  perceput  de  informaţii  este  mai  mare  în  cazul  respondenţilor  care  sunt  mai  aproape  de  momentul  când  trebuie  să  treacă  de  la  studii  la  muncă  ‐  studenţii  de  universitate  şi  elevii  şcolilor  profesionale  ‐  ceea  ce  sugerează  că  elevii/studenţii  din  etapele  anterioare  pot  să‐şi  subestimeze  nevoile  de  informaţii.  În  acelaşi  timp,  mulţi  studenţi  din  universităţi şi  elevi  ai şcolilor  profesionale  nu ştiu  cu  ce  ar  dori  să  se  ocupe  către  vârsta  de  30  de  ani,  probabil  aceasta  se  datorează  lipsei  de  informaţii,  ceea  ce  poate  contribui  la  extinderea  tranziţiei şcoală‐muncă.  Totodată,  mai  există şi  unele  percepţii  greşite  despre  parcursurile  educaţionale  (de  ex.,  uşurinţa  relativă  cu  care  se  poate  continua  studiile  la  universitatea  de  la  diferite  traseuri);  calificările  educaţionale  pentru  anumite  profesii; şi  beneficiile  salariale  la  unele  niveluri  de  învăţământ.   În  final,  atât  expunerea  la  cât şi  proeminenţa  activităţilor  de  orientare  profesională  este  foarte  redusă:  puţine  persoane  au  raportat  că  au  participat  la  astfel  de  activităţi,  chiar  dacă  acestea  sunt  incluse  în  curriculumul  învăţământului secundar.  Întrucât deciziile importante privind orientarea profesională sunt  luate  destul  de  devreme  în  viaţa  unei  persoane,  în  special  când  trebuie  să  aleagă  între  învăţământul  profesional  sau  general  (în  clasa  a  9‐a),  activităţi  care  să‐i  ajute  pe  elevi  să  facă  alegeri  bune  ar  fi  utile  în  învăţământul gimnazial şi pe parcursul diferitor niveluri în învăţământ, ţinând cont de cele mai relevante  tipuri de informaţii şi modul de furnizare a acestora pentru fiecare tip de audienţă ţintă.   Serviciile  de  informare  par  să  fie  deosebit  de  importante  pentru  copiii  şi  tinerii  din  Moldova  din  mediile  mai  vulnerabile.  După  cum  s‐a  demonstrat  în  baza  datelor  SDSPM,  copiii  cu  părinţi  mai  puţin  instruiţi  sunt  mai  expuşi  deficitului  de  informaţii  decât  semenii  lor  mai  privilegiaţi.  Datele  din  alte  ţări  sugerează  că  aceştia  şi  alte  grupuri  vulnerabile,  cum  ar  fi  fetele,  tinerii  din  mediul  rural  şi  cei  care  abandonează şcoală  pot,  de  asemenea,  fi  mai  constrânşi  în  alegerile  lor  din  cauza  normelor  sociale şi  a  faptului  că  sunt  mai  vulnerabili  la  „capcanele  aspiraţiilor".  Experienţa  ţărilor  OCDE  sugerează  că  intervenţiile  preventive şi  timpurii  adresate  acestor  grupuri  pot  da  rezultate.  Exemple  în  acest  sens  sunt  măsurile  de  sporire  a  sensibilizării şi  gradului  de  responsabilitate  a şcolilor,  în  special  a  profesorilor şi  a  celor  care  sunt  direct  implicaţi  în  activităţile  de  orientare  profesională,  de  identificare  a  persoanelor  vulnerabile,  sau  de  dezvoltare  a  serviciilor  de  monitorizare  pentru  cei  care  abandonează şcoală  (OCDE  2004).   Întrucât copiii apreciază îndrumarea şi opiniile din partea adulţilor, serviciile de informare ar beneficia  din  implicarea  reţelelor  sociale  ale  tinerilor,  cum  ar  fi  părinţii,  familia  şi  comunitatea.  Respondenţii  SDSPM empatizează rolul părinţilor şi, într‐o măsură mai mică, a altor membri de familie şi a comunităţii  în  oferirea  sfaturilor  privind  deciziile  în  materie  de  orientare şcolară şi  profesională.  Datele  din  alte ţări  demonstrează  că  este  vital  ca  părinţii  să  dispună  de  informaţii  cu  privire  la  parcursurile  educaţionale,  42    tendinţele  pieţei  forţei  de  muncă  şi  beneficiile  educaţiei.  Intervenţiile  părinţilor  au  un  rol  direct  în  activităţile  de  orientare  profesională  –  de  exemplu,  prin  aprovizionarea  lor  cu  materiale  de  orientare  pentru  a  fi  studiate şi  discutate  cu  copiii  lor  în  scopul  elaborării  unui  plan  de  acţiune  comun  pe  termen  scurt,  mediu  şi  lung  –  poate  îmbunătăţi  atât  legăturile  dintre  părinţi  şi  copii,  cât  şi  abilitatea  de  a  planifica  carierele,  de  a  lua  decizii  privind  acele  planuri şi  de  a  colecta  informaţii  relevante  cu  privire  la  studii  şi  profesii  (Palmer  şi  Cochran  1988).  Rezultatele  unui  experiment  desfăşurat  în  cartierele  (cele  mai) defavorizate ale Parisului, Franţa, arată că şedinţele de informare din învăţământul gimnazial dintre  directorii  de  şcoală,  elevii  cu  performanţă  redusă  şi  părinţii  acestora  au  avut  drept  rezultat  faptul  că  elevii  şi‐au  adaptat  mai  bine  alegerile  planificate  în  materie  de  şcolarizare  pentru  liceu  la  rezultatele  scontate  şi  astfel  a  fost  redus  nivelul  de  repetare  a  clasei  şi  de  abandon  şcolar  (Goux  et  al.    2014).  În  termeni  mai  generali,  exemplele  din  Europa  sugerează  că  pentru  a  îmbunătăţi  rezultatele  în  educaţie şi  pe  piaţa  forţei  de  muncă,  este  nevoie  de  coordonarea  mai  multor  şi  diferitor  actori:  şcoala,  părinţii,  grupurile comunitare, mentorii/modelele de urmat şi angajatorii (CEDEFOP 2010).  Serviciile  eficiente  de  orientare  profesională  ar  oferi  o  interfaţă  cu  angajatorii  pentru  a  asigura  conţinut practic şi expunere la mediul de lucru. Participanţii la SDSPM au apreciat înalt experienţa la un  loc de muncă real nu doar ca o oportunitate de a afla mai multe despre locurile de muncă în procesul de  luare  a  deciziilor  privind  cariera,  dar şi  ca  o  posibilitate  care  facilitează  procesul  de  căutare  a  unui  loc  de  muncă  prin  oferirea  unei  interfeţe  cu  angajatorii  şi  de  acumulare  a  competenţelor  de  muncă.  Suplimentar  la  activităţile  de  orientare  profesională  în  şcoli,  respondenţii  s‐au  arătat  interesaţi  de  informaţiile  şi  experienţele  profesionale  practice,  prin  intermediul  activităţilor  şcolare,  cum  ar  fi  întâlnirile cu angajatorii şi lucrătorii, precum şi activităţile extra‐şcolare, cum ar fi târgurile de carieră şi a  locurilor  de  muncă,  vizite  la  locul  de  muncă, şi  stagiile  de  practică.  Din  perspectiva  reducerii  neadecvării  competenţelor, implicarea activă a sectorului privat – viitorii angajatori – în activităţi care sprijină luarea  deciziilor în materie de orientare şcolară şi profesionale, de asemenea, este esenţială.   În baza acestor concluzii preliminare, Tabelul 4. 1: Experienţele de politici din alte ţări   centralizează  exemple  utile  de  programe  din  cadrul  OCDE  şi  din  alte  ţări.  Unele  politici  pot  fi  uşor  implementate pe termen scurt; altele necesită mai multe activităţi de pregătire, respectiv, sunt obiective  pe  termen  lung.  Politicile  cu  impact  pe  termen  scurt  pot  (1)  face  ca  informaţiile  disponibile  cu  privire  la  educaţie  şi  piaţa  forţei  de  muncă  să  fie  mai  accesibile,  mai    uşor  de  folosit  şi  mai  relevante;  şi  (2)  îmbunătăţi  instrumentele  existente  de  orientare  profesională.  Politicile  cu  impact  pe  termen  mediu  pot  (3)  identifica şi  acorda  asistenţă  elevilor  care  pot  fi  cei  mai  expuşi  riscului  lipsei  de  informaţii, şi  (4)  veni  în  ajutor  consilierilor  potenţiali,  cum  ar  fi  părinţii  sau  liderii  comunitari.  În  sfârşit,  impactul  unor  politici  este  mai  probabil  să  fie  observat  pe  termen  lung;  acestea  se  concentrează  pe  (5)  consolidarea  parteneriatelor  cu  angajatorii,  şi  (6)  dezvoltarea  instrumentelor  inovative  de  orientare  profesională.  Majoritatea programelor prezentate înTabelul 4. 1: Experienţele de politici din alte ţări  ,  descrise  mai  detaliat  în  Anexa  D,  nu  au  fost  evaluate  în  mod  riguros;  acestea  sunt  mai  curând  prezentate  cu  titlul  de  exemple  simple  care  pot  fi  luate  în  considerare  la  elaborarea  programelor  pentru  Moldova,  şi  nu  drept  cele  mai  bune  practici.  Deoarece  Moldova  nu  dispune  de  informaţii  cu  privire  la  acoperirea  şi  eficienţa  intervenţiilor  aplicate  la  nivel  de  ţară,  monitorizarea  şi  evaluarea  ar  trebui  să  reprezinte  partea  principală  a  tuturor  strategiilor  pentru  a  face  sistemul  mai  eficient  (Sursa:  OCDE  2004.).   43    Caseta 4. 1: Monitorizarea şi evaluarea sistemelor de orientare profesională  În  general,  lipseşte  informaţia  despre  ce  anume  funcţionează  în  cazul  orientării  profesionale.  O  evaluare  riguroasă  ar  solicita,  printre  altele,  monitorizarea  persoanelor  de‐a  lungul  timpului  pentru  a  observa  efectele  diferitor  tipuri  de  practici  de  orientare  profesională  asupra  câştigurilor,  satisfacţia  la  locul de muncă, şi cât  de bine a fost racordată educaţia la profesiile reale.  Mai  mult, o  monitorizare şi  evaluare  bună  sunt  esenţiale  pentru  a  actualiza  în  mod  continuu  relevanţa  sistemelor  de  orientare  profesională.  Mai jos, sunt propuse unele abordări pe care Moldova le‐ar putea avea în vedere:   Anchete  ale  gradului  de  conştientizare  şi  de  satisfacţie  a  elevilor  şi  părinţilor  faţă  de  programele şcolare de orientare profesională;    Monitorizarea  traseului  socio‐profesional  al  absolvenţilor  (Tracer  Surveys)  pe  şcoli  pentru  a  urmări parcursurile educaţionale şi profesionale ale elevilor;    Consultări  cu  angajatorii  pentru  a  asigura  integrarea  corectă  în  programele  de  orientare  profesională  a  tendinţelor  pieţei  forţei  de  muncă  şi  a  faptului  că  deficitul  de  competenţe  identificat pe piaţa forţei de muncă este abordat în curriculum; şi    Elaborarea  orientărilor  naţionale  cu  atribuirea  clară  a  responsabilităţilor  părţilor  interesate,  cum ar fi şcoala, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă, angajatorii şi elevii; obiective  clare bazate pe rezultate; şi diseminarea rezultatelor către studenţi, părinţi şi angajatori.   Sursa: OCDE 2004.  44      Tabelul 4. 1: Experienţele de politici din alte ţări    OBIECTIV  TERMENUL  INIŢIATIVA  EXEMPLE INTERNAŢIONALE   IMPACTULUI  Informaţiile disponibile cu  Termen scurt  Observatoarele  Oficiile regionale ale pieţei forţei de muncă din Polonia  privire la educaţie şi piaţa  pieţei forţei de  funcţionează în calitate de observatoare ale pieţei forţei de  forţei de muncă sunt mai  muncă  muncă şi îşi direcţionează informaţiile către o gamă largă de  accesibile, mai  uşor de  părţi interesate: autorităţile regionale şi locale, oficiile  folosit şi mai relevante  regionale şi locale ale pieţei muncii, angajatorii şi investitorii în  căutare de informaţii privind competenţele forţei de muncă şi  instituţiilor de învăţământ secundar şi de formare. Aceste oficii  prezintă rezultatele monitorizării şi analizei pieţei forţei de  muncă, pe care o desfăşoară în diferite forme: buletine şi  rapoarte periodice, studii ocazionale, ateliere de lucru, etc.  Informaţia este disponibilă prin intermediul paginilor de  Internet individuale ale Oficiile regionale ale pieţei muncii.  Îmbunătăţirea  Termen scurt  Asigurarea elevilor  În Elveţia, pe parcursul învăţământului secundar de treapta I,  instrumentelor existente  şi studenţilor cu  elevii participă la orele de orientare profesională şi pregătire  de orientare profesională  informaţii şi  profesională, în cadrul cărora ei sunt încurajaţi să se gândească  activităţi de  la viitorul lor şi să‐şi analizeze preferinţele şi capacităţile  orientare  profesionale. De asemenea, li se comunică despre Centrele de  profesională la o  informare şi orientare, unde ar putea, la necesitate, beneficia  vârstă relativ  de sprijin suplimentar.   tânără  În Austria, disciplina orientare profesională, predată pe  parcursul a 32 de săptămâni, este obligatorie pentru elevii  claselor a 7‐ea şi a 8‐a.  Curriculumul poate fi predat ca obiect  separat sau poate fi integrat în alte discipline obligatorii.  Totodată, se acordă multă atenţie „experienţelor de muncă  timpurii" obţinute la agenţii economici sau instituţiile locale.   Pentru aceste experienţe sunt alocate cel puţin 30 de ore de  curs în clasele a 7‐ea şi a 8‐a, suplimentar la cele 32 de ore de  orientare profesională.   45    În Finlanda, curriculumul pentru clasa a 7‐ea (vârsta 13‐14 ani)  prevede trei zile de experienţă de muncă, deseori la locul de  muncă al unuia dintre părinţi sau la un agent economic selectat  din baza de date locală.  Numărul zilelor obligatorii de  experienţă de muncă se ridică la 5 în cazul elevilor din clasele a  8‐a şi la 9 pentru cei din clasa a 9‐a.   Îmbunătăţirea  Abordarea bazată pe ucenicie ‐ parte integrantă a formării  sistemului de stagii  profesionale din Germania ‐ implică un sistem de formare  de practică în  profesională duală, unde formarea profesională este complet  învăţământul  integrată prin parţial formarea la locul de muncă în cadrul  profesional şi  întreprinderilor şi parţial predarea în sălile de clasă în şcolile  universitare  profesionale. Accentul se pune pe formarea practică; doar 20  procente sunt alocate părţii teoretice, predată în clasă. Stagiile  de ucenicie se desfăşoară în cadrul întreprinderilor unde se pot  obţine calificări (learning companies) recunoscute, care  funcţionează în baza regulamentelor naţionale privind  formarea. Calitatea este asigurată de camerele meşteşugarilor  şi de industrie şi comerţ. Succesul sistemului dual se datorează  patronajului sectorului privat şi al altor parteneri, precum şi în  combinarea analizei necesităţilor locale cu strategiile  educaţionale şi economice generale.    Universităţi din SUA, cum ar fi Northeastern sau Drexel, sunt  bine cunoscute pentru faptul că oferă educaţie „de cooperare”,  ceea ce înseamnă că studenţii realizează stagii obligatorii în  cadrul întreprinderilor pe o perioadă de 2‐3 semestre pe  parcursul studiilor la universitate. Aceste stagii le oferă  studenţilor posibilitatea de a obţine o experienţă de muncă  valoroasă, deseori în companii mari, care le permite să‐şi  extindă reţelele de căutare a unui loc de muncă în viitor.   Datorită educaţiei de cooperare, studenţii universitari deseori  trec fără pauze de la absolvire la angajare.   46    Târgurile locurilor  În Austria, în fiecare an sunt organizate trei târguri mari de  de muncă şi de  cariere, care acoperă toate grupurile ţintă: studenţii din  cariere  învăţământul profesional, învăţământul superior şi educaţia  pentru adulţi. Târgurile atrag mii de persoane, implică sute de  organizaţii profesionale şi comerciale, angajatori, sindicate şi  instituţii de învăţământ şi sunt în mod strategic propuse şcolilor  şi comunităţilor.  Vizitele  În Finlanda, absolvenţii deseori vizitează instituţiile de  absolvenţilor în  învăţământ secundar de treapta II pentru a le oferi actualilor  şcoli  elevi informaţii despre experienţele lor la universitate şi în  carieră.   Identificarea şi acordarea  Termen mediu  Identificarea  În Regatul Unit, tinerii cu nevoi educaţionale speciale sau cu  asistenţei  timpurie a  disabilităţi sunt informaţi despre oportunităţile propuse de în  elevilor/studenţilor care  necesităţilor de  materie de educaţie, formare şi angajare şi sunt direcţionaţi  ar putea fi cei mai expuşi  sprijin academic şi  spre programele educaţionale care le permit efectuarea  riscului lipsei de  acordarea specifică  tranziţiei spre angajarea remunerată.   informaţii  unui astfel de  Programele din cadrul comunităţilor din Regatul Unit, cum ar fi  sprijin.  „Mosaic”, oferă mentorat în baza serviciilor oferite de voluntari  pentru elevii din învăţământul primar şi secundar din medii  vulnerabile, pentru a‐i ajuta să‐şi dezvolte talentele şi  potenţialul.     „IntoUniversity” sunt centre locale de învăţare din Regatul Unit  care oferă programe inovative ce ajută tinerii din mediile  dezavantajate să fie admişi la o universitate sau să‐şi realizeze  alte aspiraţii alese, acordându‐le sprijin academic primar şi  secundar, cu experienţe de învăţare focusate pe un subiect, şi  programe de mentorat cu implicarea studenţilor universitari  sau a absolvenţilor deja angajaţi cu normă întreagă.   47    Sprijin în cadrul  În Germania, profesorii, psihologii şi consilierii şcolari sunt  şcolii oferit de  sprijiniţi de experţi din exterior. Consilierii specializaţi merg în  consilierii în  şcoli şi lucrează cu consilierii în carieră din cadrul şcolii. Ei mai  carieră externi de  găzduiesc vizitele elevilor la birourile lor, pentru ca tinerii să se  la serviciile de  poată familiariza cu resursele disponibile la centrele de ocupare  ocupare a forţei de  a forţei de muncă. Fiecărui consilier în carieră îi sunt atribuite  muncă  circa cinci şcoli din învăţământul secundar, şi date fiind  cunoştinţele lor despre necesităţile angajatorilor locali, aceştia  sunt în poziţia de a face recomandări elevilor din şcolile de care  sunt responsabili despre tendinţele pieţei forţei de muncă,  condiţiile de muncă la diferite locuri de muncă, precum şi  despre competenţele solicitate de diferiţi angajatori locali.    Rolul lor de dezvoltare a reţelei şi coordonare reprezintă, astfel,  un element esenţial al sistemului german de orientare  profesională.   Promovarea  În Regatul Unit, şcolile sunt responsabile de informarea elevilor  responsabilităţii  şi de colectarea informaţiilor privind rezultatele în materie de  sociale a şcolii  orientare şcolară şi profesională a absolvenţilor lor. Toţi elevii  înregistraţi primesc informaţii independente privind orientarea  profesională începând cu clasa a 8‐a (12‐13 ani) şi până în clasa  a 13 (17‐18 ani).   În Austria, şcolilor şi se cere să coordoneze orientarea  profesională pentru elevii lor, prin elaborarea a unui plan de  realizare a activităţilor de orientare profesională şi  documentarea implementării acestor activităţi.   Servicii de tip  În Germania, Oficiul federal de angajare în câmpul muncii  „pop‐up”  instalează centre temporare pentru a deservi regiunile  (temporare)  îndepărtate.   pentru a deservi  În Africa de Sud, serviciile de angajare în câmpul muncii  regiunile dificile  utilizează chioşcurile mobile (în autobuse) deschise atât pentru  angajatori, cât şi pentru persoanele în căutarea unui loc de  muncă.   48    În Rusia, Mexic, Argentina şi Turcia, agenţiile publice de  ocupare a forţei de muncă, prin intermediul parteneriatelor cu  autorităţile locale, organizaţiile non‐guvernamentale (ONG‐uri)  şi agenţiile private, prestarea servicii comunităţilor mici   îndepărtate.    Informarea potenţialilor  Termen mediu  Implicarea  În Austria, începând cu clasele a 5‐ea, consilierii sunt disponibili  îndrumatori  părinţilor în  pentru toţi elevii şi părinţii lor pentru a le răspunde la întrebări  activităţile de  generale despre viitoarele opţiuni educaţionale şi profesionale.   consiliere  Discuţiile copil‐părinte‐profesor din clasele a 7‐ea şi a 8‐a, de  asemenea, asigură implicarea părinţilor în discuţiile asupra  capacităţilor, inclinaţiilor şi problemelor copiilor lor.   În Regatul Unit, tinerii cu vârstele între 14 şi 19 ani beneficiază  de servicii şi evenimente de Consiliere şi Orientare, la care  participă elevii, împreună cu părinţii şi prestatorii de servicii de  formare. Evenimentele includ sprijin pentru luarea deciziilor în  Anul 9, tururi educaţionale, proiecte de mentorat, târguri de  cariere şi conferinţe ale personalului.   Un proiect recent, finanţat de Banca Mondială în Azerbaidjan, a  inclus elaborarea şi desfăşurarea unei campanii de advocacy  prin intermediul mass‐media, menită să contribuie la  schimbarea mentalităţii părinţilor despre viitorul copiilor lor.    Consolidarea  Termen lung  Parteneriate dintre  În Germania, colaborarea şcoală‐angajator este strânsă, iar  parteneriatelor cu  şcoli, angajatori  guvernul federal, Länder (landurile), municipalităţile, ONG‐urile  angajatorii  şi/sau Serviciile  şi prestatorii privaţi de servicii de orientare profesională joacă  publice de ocupare  un rol important în sistemul gestionat de Oficiul Federal de  a forţei de muncă  Angajare în Câmpul Muncii (FEO, Federal Employment Office).   pentru a asigura  De asemenea, curriculum învăţământului dual se focusează în  interacţiunea  mod clar pe expunerea la muncă ca un mijloc de furnizare a  elevilor/studenţilor  informaţiilor privind opţiunile educaţionale şi profesionale.   cu întreprinderile  Implicarea tuturor părţilor interesate – părinţi, absolvenţi  prin, de ex.,  reprezentanţi ai mediului de afaceri, sindicate şi organizaţii  vizitele la şcoală a  neguvernamentale – în proces asigură funcţionarea sistemului.   angajatorilor,  În Regatul Unit, şcolile pot utiliza resurse gratuite, cum ar fi  49    lucrătorilor,  „Inspiring the Future” pentru a contacta cu angajatorii şi  absolvenţilor,  profesioniştii voluntari din toate sectoarele şi profesiile şi de a‐i  vizite la locul de  invita la şcolile secundare şi colegiile de stat pentru a le vorbi  muncă şi stagii de  studenţilor despre profesia lor. Şi angajatorii pot contribui, prin  practică.   organizarea discuţiilor despre profesii, târgurilor locurilor de  muncă şi vizitelor la locurile de muncă. „Business Class”  desfăşurat de „Business in the Community”, oferă un cadru  sistematic pentru companii în scopul sprijinirii tinerilor  dezavantajaţi social, instituind parteneriate pe termen lung cu  şcolile frecventate de aceştia. De asemenea, şcolile se pot  înscrie la „Career Academies UK", care oferă programe  structurate tinerilor cu vârsta între 16 şi 19 ani, cu acces la  mediul de lucru; angajatorii voluntari oferă lecţii, mentorat,  vizite la locuri de muncă şi stagii la întreprinderile lor.   În Austria, şcolile trebuie să‐şi creeze propriile sisteme de  orientare profesională şi să colaboreze strâns la nivel regional  cu astfel de actori, cum ar fi Serviciul public de angajare în  câmpul muncii, asociaţiile regionale economice şi de afaceri.   Dezvoltarea  Termen lung  Informare online  În Mexic, „Orientarea profesională în memoria mea”   instrumentelor inovative  privind  (Orientación vocacional en mi memoria) este formată dintr‐un  de orientare profesională  parcursurile  pachet informaţional – instrumente de auto‐evaluare, liste cu  educaţionale şi  opţiuni educaţionale pentru diferite interese şi abilităţi, şi  instituţii, cum ar fi  caracteristicile locurilor de muncă pentru diferite profesii.  clasamentele  Pachetul respectiv este oferit elevilor din liceu pe un card de  şcolilor,  memorie, dar şi online.   instrumentele de  Proiectul „Mycompetence” din Bulgaria a creat un sistem  auto‐evaluare şi  online pentru auto‐evaluarea competenţelor şi furnizarea  luare a deciziilor.   informaţiilor privind competenţele necesare pentru diferite  profesii. Site‐ul oferă elevilor şi persoanelor în căutarea unui loc  de muncă cataloage cu diferite sectoare şi locuri de muncă, o  hartă a competenţelor, standarde profesionale pentru funcţiile  cheie, instrumente de auto‐evaluare, şi o platformă de E‐ învăţare pentru diferite competenţe.   Programul „USA College Navigator” oferă elevilor/studenţilor  50    acces la informaţii privind mai bine de 9 000 colegii, universităţi  şi şcoli profesionale şi şcoli tehnice după ciclul secundar.  Utilizatorii pot căuta în baza de date după locaţie, tipul  instituţiei, domeniile de specializare oferite, disponibilitatea  serviciilor de cazare, precum şi multe alte opţiuni. De  asemenea, utilizatorii pot selecta profilurile a mai multor şcoli  pentru o comparaţie în paralel, cu opţiunea de a salva toate  rezultatele căutărilor.  Acest program este un produs al  Centrului Naţional de Statistici în Educaţie (NCES, National  Center for Education Statistics), care face parte din Institutul de  Ştiinţe ale Educaţiei al Departamentul pentru Educaţie al SUA.  În Statele Unite, „Peterson's” este un cunoscut editor de  ghiduri al colegiilor, care oferă resurse gratuite cu opţiunea de  căutare a informaţiei privind o varietate de programe de  formare şi de educaţie, programe universitare şi post  universitare, şcoli profesionale şi programe de învăţământ la  distanţă. „Bestcours4me” oferă informaţii privind randamentul  în ceea ce priveşte salariile la anumite grade academice şi  universităţi.  Resurse online de  „CareerOneStop” este o resursă guvernamentală din SUA care  orientare a  oferă persoanelor în căutarea unui loc de muncă o varietate de  opţiunilor  instrumente şi resurse de explorare a carierei, educaţie,  ocupaţionale  instrucţiuni pentru căutarea unui lor de muncă, precum şi  informaţii despre salarii.   Instrumentul „My Vocational Situation” (Situaţia mea  vocaţională) din SUA este deseori utilizat pentru a măsura  cunoştinţele legate de carieră şi determinarea în procesul  decizional privind cariera.  Instrumentul identifică cursele de  incertitudine (de exemplu, neclaritate în privinţa  caracteristicilor diferitor profesii, în privinţa modului de alege a  unei profesii, sau disciplinele a fi studiate pentru a se califica  pentru o anumită profesie) şi constrângerile (de exemplu,  financiare sau sociale).   UCAS este Serviciul de admitere al colegiilor şi universităţilor  51    din Regatul Unit, care gestionează cererile pentru cursurile  universitare şi cererile pentru cursurile post‐universitare,  conservatorii şi formarea profesională a profesorilor. Pentru a  conecta elevii la învăţământul superior, UCAS oferă consiliere  imparţială privind opţiunile post‐16. „Unistats” oferă date  oficiale pentru diverse cursuri din ciclul de licenţă după de  gradul de satisfacţie din Sondajul Naţional al Studenţilor.   52    Ce poate învăţa Moldova de la alte ţări?  Raţionamentul  politicii  publice  pentru  soluţionarea  constrângerilor  informaţionale  se  bazează  pe  faptul  că  odată  înlăturate,  educaţia şi  piaţa  forţei  de  muncă  vor  deveni  mai  eficiente  la  costuri  relativ  reduse.  Intervenţiile  care  se  referă  la  furnizarea  informaţiilor  privind  educaţia şi  piaţa  forţei  de  muncă  permit  investiţii  mai  optime  în  capitalul  uman  şi  o  mai  bună  alocare  a  resurselor  pe  piaţa  forţei  de  muncă.  Într‐adevăr,  intervenţiile  care  vizează  informarea  s‐au  dovedit  a  fi  măsuri  eficiente  din  punct  de  vedere  al  costurilor  în  abordarea  provocărilor  specifice  pe  piaţa  forţei  de  muncă  (Kuddo  2009;  Betcherman, Dar, şi Olivas 2007).    Un  sistem  eficient  de  orientare  profesională  în  Moldova  ar  însemna  o  coordonare  strânsă  între  toţi  constituenţii şi  expunere  la  mediul  de  lucru  ca  parte  integrantă  a  sistemelor  de  educaţie şi  formare.   SDSPM a dezvăluit atât deficitul de informaţii perceput, cât şi cel real, cu privire la factorii care contează  la  luarea  deciziilor  în  materie  de  orientare  şcolară  şi  profesională.  Deşi  este  dificil  de  luat  o  decizie  asupra  celor  mai  bune  practici  fără  a  dispune  de  mai  multe  informaţii  privind  acoperirea, şi  în  cele  din  urmă, asupra rezultatelor pieţei forţei de muncă, se conturează două axe: importanţa colaborării strânse  dintre  actorii  pieţei  forţei  de  muncă,  partenerii  sociali,  şcolile  şi  agenţiile  publice,  şi  importanţa  experienţei practice şi reale a ce înseamnă un post de muncă.    Sistemele  eficiente  de  orientare  profesională  sunt  susţinute  de  reţele  puternice.  Sistemele  de  orientare  profesională  concepute  pentru  a  reduce  discrepanţele  pe  piaţa  forţei  de  muncă  depind  inevitabil  de  coordonarea  dintre  numeroşi  actori  –  instituţiile  educaţionale,  angajatorii,  elevii/studenţii,  agenţiile  publice  de  ocupare  a  forţei  de  muncă,  etc.  O  lecţie‐cheie  care  rezultă  din  analiza  diferitor  iniţiative  internaţionale,  fie  că  este  vorba  de  furnizarea  informaţiei,  identificarea  necesităţilor,  sau  intensificarea  legăturilor  cu  mediul  de  muncă,  este  că  cele  mai  complexe  sisteme  (e.g.,  în  Germania)  se  bazează  pe  colaborarea  strânsă  dintre  toţi  actorii.  Comunitatea  de  afaceri  este  în  particular  implicată  îndeaproape în sistemele de educaţie şi formare, precum şi de orientare profesională.   Expunerea  timpurie,  frecventă  şi  amplă  la  mediul  de  muncă  este  un  mod  eficient  pentru  elevi  şi  studenţi  de  a  învăţa  despre  experienţa  de  muncă  în  general,  condiţiile  diferitor  posturi  de  muncă,  precum şi  de  a  se  convinge  cât  de  bine  se  potriveşte  ocupaţia  cu  înclinaţiile  lor.  Interacţiunile  dintre  elevi/studenţi şi  potenţialii  angajatori  contribuie  la  dezvoltarea  reţelelor şi  asigură  experienţă  practică,  care ulterior îi poate ajuta pe elevi/studenţi să devină mai competitivi pe piaţa forţei de muncă. Aceasta  le  mai  oferă  elevilor şi  studenţilor  informaţii  utile  pentru  decizia  privind  parcursul  profesional,  oferindu‐ le  posibilitatea  de  a‐şi  testa  potrivirea  pentru  diferite  ocupaţii.  Există  multe  şi  diferite  moduri  în  care  întreprinderile  şi  tinerii  pot  interacţiona,  spre  exemplu,  în  cadrul  şcolii,  prin  intermediul  vizitelor  informale  la  întreprinderi,  precum  şi  prin  stagii  şi  ucenicii.  Mobilizarea  sprijinului  şi  angajamentului  întreprinderii  faţă  de  aceste  activităţi  implică  un  dialog  strâns  cu  sectorul  privat  în  scopul  promovării  avantajelor  unei  colaborări  mai  strânse şi  parteneriatului  între  întreprinderi  în  procesul  de  concepere  a  sistemelor de orientare profesională.       53    Referinţe    Arcidiacono,  P.  V.,  J.  Hotz,  and  S.  Kang,  2012.  “Modeling  College  Major  Choices  using  Elicited  Measures  of Expectations and Counterfactuals.” Journal of Econometrics 166 (1): 3–16.  Arias,  O.  S.,  C.  Sánchez‐Páramo,  M.  E.  Dávalos,  I.  Santos,  E.  R.  Tiongson,  C.  Gruen,  N.  de  Andrade  Falcão,  G.  Saiovici,  and  C.  A.  Cancho.  2014.  “Back  to  Work:  Growing  with  Jobs  in  Europe  and  Central  Asia”.  Washington, DC: World Bank.  Avery,  C.,  and  T.J.  Kane.  2004.  "Student  Perceptions  of  College  Opportunities.  The  Boston  COACH  Program." In  College  Choices:  The  Economics  of  Where  to  Go,  When  to  Go,  and  How  to  Pay  for  it,edited by C. M. Hoxby, 355–94. Chicago, IL: University of Chicago Press.  Avitabile,  C.,  and  R.  E.  De  Hoyos  Navarro.  2015.  "The  Heterogeneous  Effect  of  Information  on  Student  Performance:  Evidence  from  a  Randomized  Control  Trial  in  Mexico."   Policy  Research  Working  Paper 7422 World Bank, Washington, DC.  Bandura,  A.,  C.  Barbaranelli,  G.  V.  Caprara,  and  C.  Pastorelli.2001.  “Self‐efficacy  Beliefs  as  Shapers  of  Children's Aspirations and Career Trajectories.” Child Development72 (1): 187–206.  Becker,  G.  S.,  1962.  "Investment  in  Human  Capital:  A  Theoretical  Analysis." Journal  of  Political  Economy70 (1):9–49.  Betcherman,  G.,  A.  Dar,  and  K.  Olivas.  2004.  “Impacts  of  Active  Labor  Market  Programs:  New  Evidence  from  Evaluations  with  Particular  Attention  to  Developing  and  Transition  Countries.”  Social  ProtectionWorking Paper No. 0402, World Bank, Washington, DC.  Beffy,  M.,  D.Fougère,  and  A.Maurel.  2012.  “Choosing  the  Field  of  Study  in  Postsecondary  Education:  Do  Expected Earnings Matter?” Review of Economics and Statistics 94(1): 334–47.  Brunello,  G.,  and  D.Checchi.  2007.  "Does  School  Tracking  Affect  Equality  of  Opportunity?  New  International Evidence." Economic Policy 22 (52): 782–861.  Burchell,  B.,  V.Hardy,  J.Rubery,  andM.Smith.  2014.  “A  New  Method  to  Understand  Occupational  Segregation  in  European  Labor  Markets.”Luxembourg,  Publication  Office  of  the  European  Union,  2014  Business Environment and Enterprise Performance Survey (BEEPS). 2013. World Bank, Washington, DC.  CEDA2014.  “Re‐engineering  Vocational  Orientation  and  Career  Counselling  (REVOCC).”http://ceda.md/en/projects/revocc/.  ———.  2015.  “Baseline  Study,  Re‐engineering  Vocational  Orientation  and  Career  Counselling,”http://ceda.md/wp‐content/uploads/2015/09/Baseline‐study‐on‐the‐current‐ situation‐in‐the‐field‐of‐career‐guidance.pdf.   CEDEFOP  2010.  “Guiding  At‐risk  Youth  through  Learning  to  Work.  Lessons  from  across  Europe.”  Research paper n.3. Luxembourg: Publications Office of the European Union.  Cerdan‐Infantes,  P.,and  D.  P.  Filmer.  2015.  "Information,  Knowledge  and  Behavior:  Evaluating  Alternative  Methods  of  Delivering  School  Information  to  Parents."  Policy  Research  Working  Paper  Series 7233, World Bank, Washington, DC.  54    Chiappori,  P.,  M.  Iyigun,  and  Y.  Weiss.  2006.  "Investment  in  Schooling  and  the  Marriage  Market."  Discussion Paper 2454, IZA, Bonn.  DeJaeghere,  J.,  and  N.P.Wiger.  2013.  "Gender  Discourses  in  an  NGO  Education  Project:  Openings  for  Transformation  toward  Gender  Equality  in  Bangladesh." International  Journal  of  Educational  Development 33.6: 557–65.  De Giorgi, G., M. Pellizzari, and S. Redaelli. 2009. “Be as careful of the company you keep as of the books  you  read:  peer  effects  in  education  and  on  the  labor  market.”Working  Paper  14948,  National  Bureau of Economic Research, Cambridge, MA.  Dinkelman,  T.,  and  C.Martínez  A.  2014.  "Investing  in  Schooling  in  Chile:  The  Role  of  Information  about  Financial Aid for Higher Education." Review of Economics and Statistics 96 (2): 244–57.  Dizon‐Ross,  R.  2014.  “Parents’  Perceptions  and  Children’s  Education:  Experimental  Evidence  from  Malawi.” Job market paper, Harvard University, Cambridge, MA.  Elder,  S.,  V.  Barcucci,  Y.  Gurbuzer,  Y.  Perardel,  and  M.  Principi.  2015.  “Labour  Market  Transitions  of  Young  Women  and  Men  in  Eastern  Europe  and  Central  Asia.”    International  Labour  Office  Youth  Employment Programme, Employment Policy Dept. Geneva: ILO.  Eurostat. 2015. Database available online at http://www.eurostat.org.  Finch, J. 1987. "The Vignette Technique in Survey Research." Sociology 21: 105–14.  Goux,  D.,  M.  Gurgand,  and  E.Maurin.  2014.  “Adjusting  Your  Dreams?  The  Effect  of  School  and  Peers  on  Dropout Behaviour.”Discussion Paper No. 7948, IZA, Bonn.   International  Organization  for  Migration  (IOM).  2013.  “Extended  Migration  Profile  of  Moldova  (2007– 2012).” Geneva: IOM.  Jensen, R. 2010. “The (Perceived) Returns to Education and the Demand for Schooling.”Quarterly Journal  of Economics 125(2): 515–48.  Kuddo,  A.  2009.  “Employment  Services  and  Active  Labor  Market  Programs  in  Eastern  European  and  Central Asian Countries.” Social Protection Discussion Paper 0918, World Bank, Washington, DC.  Kupets,  O.  and  A.  Safir,  2015.  ”Informal  Wage  Employment  in  Moldova:  Characteristics  and  Policy  Measures”. Washington, DC: World Bank.  Manski,  Charles  F.  1993.  "Adolescent  Econometricians:  How  Do  Youth  Infer  the  Returns  to  Schooling?" In  Studies  of  Supply  and  Demand  in  Higher  Education,edited  by  C.  T.  Clotfelter  and  M.  Rothschild, 43–60. Chicago, IL: University of Chicago Press.  McGuigan,  M.,  S.  McNally,  and  G.  Wyness.  2012.  “Student  Awareness  of  Costs  and  Benefits  of  Educational  Decisions:  Effects  of  an  Information  Campaign.”  CEE  DP  139.  Centre  for  the  Economics  of Education, London School of Economics, UK.   Migration Policy Center (MPC). 2013. “Migration Profile: Moldova.” Florence, Italy: MPC.  Ministry  of  Education,  2015.  “Examene  ş i  Evaluări  Naţionale  2015.”http://www.aee.edu.md/sites/default/files/raport_examene_2015.pdf.  Ministry  of  Labor,  Social  Protection,  and  Family.2012.  “Fostering  Employment  of  Young  Graduates  of  Higher,  Specialized  Secondary  and  Vocational  Secondary  Education:  Public  Policy  Proposal.”  Chisinau: Ministry.  55    National  Bureau  of  Statistics  (NBS).  2015a.  “2014/2015  Education  in  the  Republic  of  Moldova.  StatisticalPublication,”http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/  Educatia/Educatia_RM_2015.pdf.  ———. 2015b. Database available online at http://www.statistica.md.  ———.  2015c.  “Labor  force  in  the  Republic  of  Moldova:  Employment  and  Unemployment.”  2015  Edition.  http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/ocupare_somaj/Forta_Munca_2015.  pdf.  Nguyen, T. 2008. “Information, Role Models and Perceived Returns to Education: Experimental Evidence  from Madagascar.” Job Market paper, MIT, Cambridge, MA.  OECD. 2004. Career Guidance: A Handbook for Policy Makers. Paris: OECD.  Osman,  A.  2014.  “Occupational  Choice  under  Credit  and  Information  Constraints.”  http://ssrn.com/abstract=2449251 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.2449251  Palmer,  S.,  and  L.  Cochran.  1988.  "Parents  as  Agents  of  Career  Development." Journal  of  Counseling  Psychology 35 (1): 71‐6.  Ray,  D.  2006.  “Aspirations,  Poverty  and  Economic  Change.”  In  What  Have  We  Learnt  about  Poverty,  edited by R. Benabou, A. Banerjee, and D. Mookherjee. New York: Oxford University Press.  Rouse,  M.J.  2004.  "Continuing  Professional  Development  in  Pharmacy."Journal  of  Pharmacy  Technology 20 (5): 303–06.  Smith,  H.L.,  and  B.Powell.  1990.  "Great  Expectations:  Variations  in  Income  Expectations  among  College  Seniors." Sociology of Education 63 (3): 194–207.  Schneider,  M.,  P.  Teske,  C.  Roch,  and  M.  Marschall.  1997.  “Networks  to  Nowhere:  Segregation  and  Stratification  in  Networks  of  Information  about  Schools.” American  Journal  of  Political  Science41  (4): 1201–23.  State  Chancellery.  2012.  “National  Development  Strategy  "Moldova  2020":  Seven  Solutions  for  Economic Growth and Poverty Reduction.” Approved by Law no. 166 of July 11, 2012.  http://particip.gov.md/categorylist.php?l=ro.  Stinebrickner,  R.,  and  T.R.  StineBrickner.  2014.  “A  Major  in  Science?  Initial  Beliefs  and  Final  Outcomes  for College Major and Dropout.” Review of Economic Studies 81: 426–72.  UNDP.  2007.  “Labour  Relations  in  the  Republic  of  Moldova:  Companies’  Viewpoint.”  Report  for  Global  Compact Moldova. New York, NY: U.N. Development Programme.  Wiswall,  M.,  and  B.Zafar.  2015.  "Determinants  of  College  Major  Choice:  Identification  Using  an  Information Experiment."  Review of Economic Studies 82: 791–824.  World  Bank.2011,World  Development  Report  2012:  Gender  Equality  and  Development.  Washington,  DC:  World Bank.  ———.  2013.  “SABER  Country  Report  2013:  Moldova  Workforce  Development.  System  Approach  for  Better Education Results.” Washington, DC: World Bank.  ———. (forthcoming): Moldova Poverty Assessment. Washington, DC: World Bank.  ———.2016. World Development Report 2016: Digital Dividends. Washington, DC: The World Bank.    56    Anexa A: Sistemul de învăţământ în Moldova  Figura A.1: Sistemul de învăţământ în Moldova  Vârsta  Clasa  .  .  Doctorantura  Învăţământul superior  .  .  .  .  Masterat         23  17  1‐2 ani  22  16  21  15  Licenţiat   20  14  3‐4 ani  19  13  Colegiu        18  12  4‐5 ani  Învăţământul  Liceu  17  11  Liceu  profesional            16  10  1‐3 ani  Învăţământul general  15  9  14  8  Învăţământul de bază  13  7  Gimnaziu  12  6  11  5  10  4  9  3  Învăţământul primar  8  2  7  1  6  .  5  .  Învăţământul preşcolar  4  .  3  .  Sursa: Educaţia în Moldova, publicaţie statistică pentru 2014/2015  57      Tabelul A.1: Elevii şi instituţiile din Moldova după nivelul de studii, anul de studii 2014‐2015  Nr de % Nr şcoli Nivel  %  % Rural  Nr şcoli private  elevi  Feminin publice  Învăţământ preşcolar  130,937  21.5  48.1   54.3   N.A.  N.A.  Învăţământ general, din care  340,977   56.0   49.4  54.5  1332  15  Clasele I-IX  300,841   49.4   48.4  58.4  Clasele X-XII  40,136   6.6   57.1  25.0  Şcoli profesionale  17,508   2.9   31.2  N.A.  59  2  Colegii  29,810   4.9   52.8  N.A.  41  4  Universităţi  89,529   14.7   57.5  0  19  12  Total  608,761  100  50.5  ‐  1451  33  Sursa: Educaţia în Republica Moldova, publicaţie statistică pentru 2014/2015  Tabelul A. 2: Distribuţia elevilor după tipul finanţării, anul de studii 2014‐2015  Universităţi Şcoli profesionale Colegii publice  publice Nr de Nr de Nr de elevi %  studenţi %  studenţi %  Total, din care  17,508   100   27,993   100   72,474   100  În bază de contract   682  3.9  11,301  40.4  45,004  62.1  Subvenţionaţi, din care  16,826  96.1  16,692  59.6  27,470  37.9  Bursieri  16,180  92.4  10,987  39.2  14,547  20.1  Locuiesc în cămine  8,586 49.0 11,859 42.4  17,083 23.6 Sursa: Educaţia în Republica Moldova, publicaţie statistică pentru 2014/2015  Notă:  Informaţia  este  prezentată  fără  instituţiile  de  învăţământ  din  partea  stângă  a  Nistrului şi  municipiul  Bender.  Datele prezentate sunt de la începutul anului de studii.    Tabelul A. 3: Studenţii din nivelul superior de învăţământ, anul de studii 2014‐2015, procente  Admişi la Şcoală profesională Colegiu Universitate (diplomă de licenţă) Gimnaziu  85.5  86.8  ‐  Absolvenţi din  Învăţământ secundar general  ‐  0.9   0.9   Liceu  14.5  11.7  79.2  Şcoală profesională  ‐  0.5  ‐  Colegiu  ‐  ‐  18.7  Sursa: Educaţia în Republica Moldova, publicaţie statistică pentru 2014/2015    58      Tabelul A.4: Topul primelor 10 domenii de studii după opţiunea de şcolarizare   Şcoală profesională  Colegiu Universitate (diplomă de licenţă) Domeniu de studii  %   Domeniu de studii  %   Domeniu de studii  %   Bucătar  13.0  Economie  14.9  Ştiinţe economice  24.8  Lăcătuş la repararea automobilelor  11.6  Medicină  12.7  Învăţământ   15.8  Electrogazosudor/montator  7.0  Transport  9.1  Drept  15.5  Tencuitor  6.9  Servicii  6.4  Inginerie şi activităţi inginereşti  12.1  Operator calculatoare   5.9  Informatică  5.8  Medicină  4.8  Cusătoreasă  5.4  Învăţământ  5.3  Arhitectură şi construcţii  4.6  Electromontor la întreţinerea şi 4.2  Mecanică  5.1  Ştiinţe umanistice  3.2  repararea utilajului electric  Tehnologii de fabricare şi Croitor  3.0  Construcţii  5.1  3.1  procesare  Electrotehnică şi Tâmplar  2.7  3.9  Servicii publice  2.3  energetică  Tractorist-maşinist în producţia Tehnologia industriei 2.2  3.8  Ştiinţe politice  2.2  agricolă  alimentare Sursa: Educaţia în Republica Moldova, publicaţie statistică pentru 2014/2015  Note:  (1)  Cifrele  din  „Studii  superioare  în  medicină şi  farmacie”  au  fost  fuzionate  cu  datele  privind  alte  domenii  de  studii  pentru  „Ciclul  unu  licenţă”.  (2)  Informaţia  este  prezentată  fără  instituţiile  de  învăţământ  de  partea  stângă  a  râului Nistru şi municipiul Bender.  Datele prezentate sunt de la începutul anului de studii.      59      Anexa A: Metodologia de eşantionare    Deşi  eşantionul  participanţilor  la  sondaj  nu  este  suficient  de  mare  pentru  a  fi  reprezentativ  din  punct  de  vedere  statistic,  în  eşantionarea  sa,  SDSPM  a  încercat  să  cuprindă  o  variaţie  cât  mai  mare  dintre  comunităţile  urbane  şi  rurale  şi  mediile  socio‐economice,  randomizând  selectarea  a  respondenţilor  ori  de  câte  ori  a  fost  posibil.  Participanţii  au  fost  selectaţi  în  două  etape,  în  baza  informaţiilor  disponibile  pentru fiecare grup ţintă, şi în ordine secvenţială.    Mai  întâi,  a  fost  selectat  eşantionul  pentru  interviurile  individuale.  În  cazul  elevilor,  SDSPM  a  avut  ca  scop  să  cuprindă  variaţii  după  locaţie şi  calitatea  instituţiei,  aproximate  în  funcţie  de  rata  de  succes  la  examenele  de  bacalaureat  din  2014  a  elevilor  din  fiecare  instituţie.  Deoarece  scopul  informaţiei  colectate  de  la  tinerii  în  afara  sistemului  de  educaţie,  care  sunt  şomeri  sau  sunt  implicaţi  în  munci  ocazionale,  a  fost  de  a  completa  informaţiile  privind  elevii  claselor  a  9‐a  şi  a  12‐ea,  aceştia  au  fost  selectaţi din aceleaşi comunităţi ca şi elevii.   Următoarea  etapă  a  constat  în  definirea  eşantionului  de  participanţi  la  focus‐grupuri.  Pentru  elevii  claselor  a  9‐a  şi  a  12‐ea,  dat  fiind  că  numărul  de  comunităţi  cuprinse  de  sondaj  prin  interviurile  individuale  a  fost  suficient  de  mare  (23),  participanţii  la  focus‐grupuri  au  fost  selectaţi  dintr‐un  sub‐ eşantion  al  aceloraşi  şcoli.  Suplimentar,  informaţiile  privind  aceşti  elevi  au  fost  completate  cu  cele  colectate  de  la  profesorii şi  părinţii  elevilor  claselor  a  9‐a şi  a  12‐ea şi  a  tinerilor  în  afara  sistemului  de  educaţie,  care  sunt  şomeri  sau  sunt  implicaţi  în  munci  ocazionale,  din  aceleaşi  comunităţi.  Pe  de  altă  parte, elevii mai mari, întrucât numărul de comunităţi din care au fost colectate interviurile individuale a  fost mai mic (3 pentru şcolile profesionale şi colegii şi 4 pentru universităţi), participanţii la focus‐grupuri  au  fost  selectaţi  din  instituţiile  care  nu  sunt  reprezentate  în  interviurile  individuale.  Informaţiile  privind  aceşti  studenţi/elevi  mai  mari  au  fost  completate  cu  rezultatele  focus‐grupurilor  cu  părinţii  elevilor  şcolilor  profesionale şi  cu  tinerii  în  afara  sistemului  de  educaţie,  care  au  finalizat  tranziţia  la  piaţa  forţei  de  muncă;  ambele  grupuri  menţionate  au  fost  selectate  din  aceleaşi  comunităţi  ca  şi  studenţii/elevii.  Error!  Not  a  valid  bookmark  self‐reference.  şi  Tabelul  B.  2Metodologia  alegerii  eşantionului  focus‐ grupului   centralizează  metodologia  de  eşantionare  aplicată  în  cazul  intervievaţilor şi  a  participanţilor  la  focus‐grupuri, iar Tabelul B.3: Caracteristicile eşantionului arată distribuţia respondenţilor după locaţie şi  gen.    Tabelul B. 1 Metodologia pentru eşantionul interviului individual  Prima etapă  A doua etapă  Tipul grupului   Baza de  Metoda de  Baza de sondaj  Metoda de selecţie  sondaj  selecţie  Selecţie aleatorie,  Şcoli publice  stratificare după  Toţi elevii în  Elevii claselor a  cu ambele  cvartilele regiune,  clasa a 9‐a şi a  Selecţie aleatorie,  9‐a şi a 12‐ea  clase: a 9‐a şi  dimensiunea  12‐ea  stratificare după clasă  a 12‐ea1  localităţii (oraş    mare, urban,  60    rural) şi examen  de bacalaureat  Persoanele cu  Tinerii în afara  Ariile de  vârsta cuprinsă  sistemului de  deservire2 ale  între 18‐30 de  educaţie, care  Respondenţii au fost  liceelor  ani, neangajate,  sunt şomeri sau  selectaţi de către asistenţii  participante la  inactive sau  sunt implicaţi în   sociali din localitate.3  sondaj  implicate în  munci    munci  ocazionale  ocazionale  Selecţie aleatorie, Toţi studenţii Colegii  Studenţii la  stratificare după din ultimul an publice,  colegii  cvartila BAC  de studii Respondenţii au fost  mediul urban4      selectat prin intermediul  Şcoli profesionale  unei persoane de contact  Şcoli  Toţi elevii din Elevii şcolilor  cu predarea celui  (directorul sau  profesionale  ultimul an de profesionale  mai mare număr  vicedirectorul), care a ales  publice4  studii   de specializări   un număr egal de  Selecţie aleatorie,  elevi/studenţi din fiecare  stratificare după  domeniu de studii şi a  tipul de  asigurat o combinaţie  Toate  Toţi studenţii Studenţii la  proprietate (3  dintre elevi/studenţi cu  universităţile  din ultimul an universitate  universităţi  performanţe bune şi  din Moldova   de studii   publice şi 1  performanţe slabe.   universitate  privată)  1 Au  fost  excluse  liceele  sportive,  şcolile‐internat,  liceele  profesionale,  liceele  teatrale,  liceele  serale,  seminarul  teologic, şi liceele din Transnistria. 2 Noţiunea  de  arie  de  deservire,  moştenită  din  sistemul  de  învăţământ  sovietic,  este  utilizată  în  principal  pentru  a  estima  numărul  de  elevi  care  urmează  să  frecventeze  o şcoală, ţinând  cont  de  reşedinţa  lor.  În  cazul  localităţilor  rurale,  aria  de  deservire  este  definită  mai  bine,  având  în  vedere  că  Ministerul  Educaţiei  o  aplică  la  planificarea  transportului  din  sate  spre  şcoală.  În  localităţile  urbane,  unde  aria  de  deservire  nu  mai  este  utilizată,  deoarece  copiii  nu  frecventează  neapărat  şcoala  cea  mai  apropiată,  aceasta  a  fost  aproximată  la  cartierele  în  care  sunt  situate liceele participante la sondaj.   3 Întrucât nu există un registru oficial al persoanelor neangajate sau implicate în munci ocazionale, selecţia aleatorie  nu  a  fost  posibilă.  Prin  urmare,  selectarea  participanţilor  s‐a  bazat  pe  informatori,  care  în  cazul  acestui  grup‐ţintă  au fost asistenţii sociali.   3 Au  fost  excluse  colegiile  specializate  în  muzică,  artă,  coreografie şi  agricultură,  precum şi  Colegiul  de  la  Ungheni,  care a participat la pilotare.  4 Au fost excluse şcolile de meserii cu program de studii de un an.                  61    Tabelul B. 2Metodologia alegerii eşantionului focus‐grupului   Prima etapă  A doua etapă  Tipul grupului   Metoda de    Baza de sondaj  Metoda de selecţie  Baza de sondaj  selecţie  1 şcoală din mediul  Şcolile  rural, bogată, cu elevi  participante la  informaţi3  Elevi care nu au  interviurile  1 şcoală din mediul   participat  la  individuale1   Selecţie aleatorie  Elevii claselor a  urban cu o proporţie  interviurile   (câte 2 focus‐ 9‐a şi a 12‐ea  mai mare de elevi  individuale  grupuri din  (câte 3 focus‐ fiecare)  care se simt  grupuri)  neinformaţi     Şcoli sărace din  1 gimnaziu din cea  mediul rural fără  mai defavorizată  clase de liceu2  Toţi elevii din clasa  localitate din  Selecţie aleatorie  a 9‐a şi a 12‐ea  (câte 1 focus‐ Moldova şi 1 liceu din  4 grup din fiecare)  apropiere   2 şcoli au fost  selectate pentru  fiecare focus‐grup:  Combinaţie  şcoala participantă la  dintre profesori  Profesori (2  Localităţile cu  grupurile cu elevii  Profesorii elevilor  de Educaţie  focus‐grupuri)  şcolile  claselor a 9‐a şi a 12‐ claselor a 9‐a şi a  Civică, diriginţi şi  participante la    ea şi o şcoală din  12‐ea  psihologii şcolari,  focus‐grupurile  apropiere care nu a  stratificare după  cu elevii claselor  fost acoperită de  şcoală  a 9‐a şi a 12‐ea  interviurile    individuale    Participanţi  Părinţii elevilor  Şcolile selectate  selectaţi de    Părinţii elevilor  claselor a 9‐a şi a  pentru focus‐grupuri  directorul de  claselor a 9‐a şi a  12‐ea (2 focus‐ cu elevii claselor a 9‐a  şcoală sau un alt  12‐ea   grupuri)  şi a 12‐ea  reprezentant al  şcolii  Comunităţile  Persoanele cu  Tinerii în afara  unde sunt  vârsta între 18‐35  sistemului  situate şcolile  de ani, neangajate,  Aria de deservire  a  educaţional, care  participante la  inactive sau  Participanţi  şcolilor selectate  sunt şomeri sau  grupurile cu  implicate în munci  selectaţi de  pentru grupurile cu  sunt implicaţi în  elevii claselor a  ocazionale, şi care  asistenţii sociali5  elevii claselor a 12‐ea  munci ocazionale  12‐ea  au căutat un loc de  (3 focus‐grupuri)  muncă după    absolvirea celui mai  62    înalt nivel de studii      Prima etapă  A doua etapă Tipul grupului     Metoda de  Baza de sondaj  Baza de sondaj  Metoda de selecţie selecţie  ‐Şcoli profesionale  cu predarea celui  mai mare număr  Şcolile  de specializări   profesionale şi  ‐Selecţia aleatorie  Studenţii/elevii din  colegiile care nu  a colegiilor din  colegii şi  şcolii  au participat la  aceeaşi localitate  profesionale  interviurile  cu şcolile  individuale  profesionale  Toţi  selectate,  elevii/studenţii din   stratificare după  ultimul lor an de  cvartila BAC  studii  Selecţie aleatorie,  Participanţi din  stratificare după  Universităţile din  diferite domenii de  tipul de  Studenţi la  Chişinău care nu  studii, selectaţi de  proprietate (2  universitate (3  au participat la  managerul  universităţi  focus‐grupuri)  interviurile  instituţiei de  publice şi 1  individuale  învăţământ sau de  universitate  un alt reprezentant  privată)  al instituţiei6 Absolvenţi cu  Tinerii în afara  1 universitate din  vârsta între 18‐35  Universităţile din  sistemului de  Chişinău (1 grup)  ani, angajaţi oficial  Chişinău, şcolile  educaţie care au  1 şcoală  şi satisfăcuţi de  profesionale şi  finalizat tranziţia  profesională şi 1  locurile lor de  colegiile din  spre piaţa forţei de  colegiu din Cahul  muncă  Cahul  muncă  (1 grup)    Şcolile  Părinţii elevilor  profesionale  Şcoala  şcolilor  Părinţii elevilor  selectate pentru  profesională din  profesionale (1  şcolii profesionale grupurile de  Bălţi  focus‐grup)  elevi  1  Au fost excluse şcolile unde toţi elevii claselor a 9‐a sau a 12‐ea au participat la interviuri individuale.  2 Scopul a fost de a înţelege dacă aceşti elevi au sau nu alte aspiraţii şi se confruntă cu alte constrângeri decât elevii  claselor  a  9‐a,  care  continuă  să  înveţe  în  acelaşi  spaţiu  fizic  până  în  clasa  a  12‐ea,  fără  a  suporta  costuri  suplimentare.  3  Informaţiile  elevilor/studenţilor  au  fost  evaluare  cu  ajutorul  rezultatelor  interviurilor  individuale. Şcolile  selectate  au cote mai mari sau mai mici decât media de elevi care se simt suficient de informaţi pentru a lua decizii cu privire  la următorii paşi.   63    4  Din cauza limitărilor de cost.  3 Întrucât  nu  există  un  registru  oficial  al  persoanelor  neangajate  sau  implicate  în  munci  ocazionale,  selecţia aleatorie nu a fost posibilă. Prin urmare, selectarea participanţilor s‐a bazat pe informatori, care  în cazul acestui grup‐ţintă au fost asistenţii sociali.   6 La  moment  desfăşurării  discuţiilor  în  cadrul  focus‐grupurilor,  elevii  şcolilor  profesionale,  studenţii  din  colegii  şi  universităţi  nu  mai  frecventau  orele,  astfel  încât  selecţia  aleatorie  a  participanţilor  din  sala  de  clasă  nu  a  fost  posibilă.  Selecţia  s‐a  bazat  pe  un  informator,  care  în  cazul  respectiv,  a  fost  directorul  de  şcoală  sau  un  alt  reprezentant al şcolii.     Tabelul B.3: Caracteristicile eşantionului      Numărul de  Respondenţi din  Respondenţi de sex  respondenţi  mediul urban  feminin  Tipul grupului   Focus‐ Interviuri  Focus‐ Interviuri  Focus‐ Interviuri  grupur individuale  grupuri  individuale  grupuri  individuale  i  Elevii claselor a 9‐a  304  26  70%  35%  56%  46%  Elevii claselor a 12‐ea  306  24  70%  33%  63%  58%  Elevii şcolilor profesionale  95  24  100%  26%  100%  46%  Studenţii la colegii  103    100%  59%  Studenţii la universitate  102  25  100%  100%  60%  48%  Tinerii  în  afara  sistemului  de  educaţie,  care  sunt  şomeri  sau  sunt  203  21  54%  33%  67%  67%  implicaţi în munci ocazionale  Tinerii în afara sistemului de  educaţie care au finalizat tranziţia  0  14  ‐  100%  ‐  43%  spre piaţa forţei de muncă  Părinţii  elevilor  claselor  a  9‐a şi  a  12‐ 0  16  ‐  50%  ‐  94%  ea  Părinţii elevilor şcolii profesionale  0  7  ‐  100%  ‐  100%  Profesorii claselor a 9‐a şi a 12‐ea  0  16  ‐  50%  ‐  88%  Anexa C: Randamentul educaţiei  Tabelul C.1: Corelaţiile salariilor pe oră, regresie liniară, ambele sexe, pe grupe de vârstă, 2014    Vârsta 15-64 ani Vârsta 25-34    (1)  (2)  (1)  (2)         Masculin  0.129***  0.129***  0.162***  0.162***  (0.018)  (0.018)  (0.028)  (0.028)  Vârsta  ‐0.002  ‐0.002  ‐0.021  ‐0.021  (0.005)  (0.005)  (0.098)  (0.098)  Vârsta la pătrat/100   ‐0.003  ‐0.003  0.030  0.030  64    (0.006)  (0.006)  (0.164)  (0.164)  Căsătorit  0.068***  0.068***  0.050*  0.050*  (0.016)  (0.016)  (0.030)  (0.030)  Învăţământ gimnazial sau mai puţin  (ISCED 0‐2)  ‐0.154***  ‐0.206***  (0.027)  (0.051)  Învăţământ secundar general (ISCED  3)  0.096***  ‐0.058**  0.146**  ‐0.060  (0.029)  (0.024)  (0.056)  (0.046)  Învăţământ secundar profesional   (ISCED 3)  0.154***  0.206***  (0.027)  (0.051)  Colegiu (ISCED 4)  0.386***  0.232***  0.313***  0.107**  (0.029)  (0.021)  (0.056)  (0.052)  Universitate (ISCED 5)  0.696***  0.542***  0.573***  0.367***  (0.035)  (0.030)  (0.048)  (0.039)  Urban  0.133***  0.133***  0.085**  0.085**  (0.028)  (0.028)  (0.035)  (0.035)  Centru  0.081**  0.081**  0.043  0.043  (0.036)  (0.036)  (0.048)  (0.048)  Sud  ‐0.036  ‐0.036  ‐0.118**  ‐0.118**  (0.034)  (0.034)  (0.046)  (0.046)  Municipiul Chişinău   0.162***  0.162***  0.100**  0.100**  (0.039)  (0.039)  (0.050)  (0.050)  Constant  2.150***  2.303***  2.515*  2.721*  (0.104)  (0.101)  (1.444)  (1.441)  Observaţii  14,762  14,762  2,759  2,759  R2  0.309  0.309  0.276  0.276  Sursa: Calculele efectuate de autori în baza Sondajului privind forţa de muncă 2014.     65